Blog

Pe-aici poetul este rătăcit,
Prin hârburi de anafură şi besnă,
Heralzii în tăcere i-au murit
Şi plânsu-i-au durerile în glesnă.

De vreme îndelungă-i călător –
Cu pietrele şi roua din grădină,
Cu pulberea, cu norul tunător,
Cu toamna îmbrăcată în rugină.

A n

Mă transform în anonim

Îmi beau cupa de venin
Și mă-mbăt printre cuvinte,
Un străin fără de minte.

Nu contest că e absurd
Să trăiești filosofând,
Să iubești. Dar la ce bun?
Sunt un filosof nebun!

Am crezut în dimineți,
Am pus luna în peceți,
Infinit la

Copile, nu-ţi face probleme pentru trup. Otravă să-i dai, să-l schingiueşti

şi nu contează cât timp îl oblojeşti, îi dai Suflet şi sufletului viaţă.

Vei avea momente şi dorinţe să pleci pe „o insulă pustie”, doar tu cu tine.

E un tărâm doar pentru tr

Onorată instanţă
şi dom` preşedinte
stanţă după stanţă
poetul ne minte

Dom` preşedinte
s-a depăşit măsura
scrie prea fierbinte
exact cu gura

A depăşit măsura
stanţă după stanţă
uitându-şi natura
onorată instanţă

Şi dom`preşedinte
delapidează cuvinte

Costel Zăg

Singuratic şi albastru

Autor: Ştefănescu Dumitru-Cristian

Sunt singuratic şi albastru
Nerăbdător, nu mai aştept
Armurii îi mai dau un lustru
Şi plec să lupt pentru ce-i drept.

Sabie n-am...nu folosesc
Şi mintea mea mereu alege
O luptă în care nu rănesc
O lupt

Ești cea mai frumoasă 

Ești mai frumoasă decât tot ce mă înconjoară, 
decât tărâmul vis din porți ce-adie, 
de vorba mea rostită a câtă oară, 
de zorii zilei ... sfântă poezie !

Cu mâinile curate
tot ce fac devine împlinit,

Gândurile mă-nconjoară cu ziduri înalte
acoperite cu cerul mut
sub care urcă pe trepte visarea.

Uitarea nu-şi încape-n trup,
durerea se-nvinge singură-n rană,
cheile minţii se-nvârt a luptă
necunoscutele po

Apoi s-au despărţit, ce gust amar,
Şi câtă întristare-n ceea seară!
"-O, Doamne,-şi spuse fata, e-un coşmar,
Ori adevărul care mă doboară?"
El însă, optimist ca niciodat'
Zâmbea gândind la ziua următoare:
"-Voi fi ferice:iată,-mi va fi dat
Un dar ce,

Azi, că tot veni din piaţă 

Cu o lubeniţă mare,

Mă plânsăi că greutatea 

Nu ar fi pentru cocoane. 

Cum că-i greu, că sunt nervoasă, 

Că mă doare tare capul...

De atâta tavertură 

Ajunsăi să dau de dracu. 

Zice domnul "99",

Doct, rasat, printre măsele:

- Ce năp

INGRID-PRIMII PAȘI ÎN VIAȚA DE FEMEIE

După o zi frenetică, cu frământări și agitație , însorită, coboară în asfințit o seară care imi dă o nouă oportunitate de a mă aduna din împrăștierea zilei, de a-mi pune în ordine ideile de a lăsa să curgă pe apa

Şeful meu

Autor: Ştefănescu Dumitru-Cristian

Eşti şeful meu şi ştii de toate
Şi cred că ai putut ghici
Că mor în fiecare noapte
Şi-nvii în fiecare zi...

Tu generos mi-ai dat o şansă
Când liniştit ai ascultat
Povestea mea fără speranţă
Când eram mort şi îngrop

Lasă-mă

Autor: Ştefănescu Dumitru-Cristian

Lasă-mă să zbor în ceruri
Sunt un sufleţel plăpând
Stele, scumpe giuvaeruri
Mă-nconjoară rând pe rând.

Lasă-mă pierdut în ceţuri
Rătăcind aerian
Norii să îmi fie jilţuri
Să nu-mi ceară nici un ban.

Lasă-mă să-mi fie b

Tăcerea

Tăcerea,este lupta din cuvânt,
e răstignirea din trăirea mea divină,
sau neteda cărare pe pământ,
iubirea doar, mi-e singura lumină.

Aș vrea de mână să alergăm, tu știi,
ceci fără tine cerul mi-e Pământ,
și-s îngropat în văi sau poate

Am renunţat

Autor: Ştefănescu Dumitru-Cristian

Am renunţat să mă privesc
Oglinzi nu mai există
Necontenit eu le zidesc
Mi-ascund privirea tristă.

Încercănat şi obosit
Duc versul meu la buze
Sărutul meu încărunţit
De gânduri prea confuze.

Nu mă opresc şi mă târ

între mine și mâinile tale secundele își pun inele de inox
ți-aș săruta cea (mai) din urmă stea/steaua fără nume/
dacă timpul nu ar scădea din iubire câte o secundă
mi-e o teamă de uscat de sărutări anonime
îți port noaptea timpului genuin la picioare
leg

Pătrund în memoria timpului
un joc limpede şi misterios
zăresc o lacrimă
pe care vântul o desprinde,
gonind-o mai departe...
clipa vibrează miraculoasă
în ceas de împlinire
o forţă nebănuită
inima-mi cuprinde
o lăcrămioară,
sub tainica ei rouă
aprinde o scântei

Gândul a (s)pus la mână, stop.

Să mai păstrez un strop de sânge-n degete,

să simtă Sufletul, dorul, când îl strâng în braţe.

Nu-l mai picur pe hârtie, în cuvinte.

S-ar murdări şi ea

şi eu n-aş mai avea putere

să-mi ţin în frâu sentimentul,  

o vreme.

A

Mâinile mele fac minuni
pictează suprarealist visele
şi oamenii şi le recunosc în ele.

Degetele-mi scapără fulger în culori
intră dincolo de unde ochii văd
şi ucid cu privirea din umbră.
Orizontul unui timp se tot caută
sub un cer unde zeii se întâlne

Rotindu-mă în timp,

în prag de primăvară...

caii-i porneam hai-hui,

uitând de toate...

mereu îndrăgostită

 de toate culorile spicelor

în pârg...

şi-mi ard rug de frunze

când trec prag spre apus...

iarna mă îmbăt cu parfumul 

zăpezilor...

troienite peste inima m