Blog

Pe cerul tău

sunt nor,

tu floare de colţ

eu, iarbă,

suspin feciorelnic

pe altarul iubirii.

Dac-aș putea să mă întorc în timp,
Te-aș fereca în lanțuri să nu pleci;
Te-aș îmbrăca în veșnic anotimp,
În flori de măr pierdute pe poteci.

Te-aș aromi în cântece și ambră,
Ca pe-un poem născut din absolut,
Din infinit ascuns în fir de iarbă
Și dintr

umbra ta

jocul memoriei e un descântec

 împotriva iubirii,

seara mai ales privesc

 prin pielea aburită a cerului;

vântul trece cu degetele răcoroase

 prin părul nostru,

o idilă cu lumina

care iubeşte copacii şi sărută

verdele mugurilor diafani,

ferestrele se

La adăpost

La adăpost de noapte timpul ninge,
o liniște în largul sfânt al zării,
un univers, al tău, stând mă convinge,
de un blestem tăcut, la Porți...durerii.

Nu mă întrebai, dar eu îți răspundeam,
în vadul așteptării care trece,
cât timp

La judecata de apoi

Autor: Ştefănescu Dumitru-Cristian

E moartea doar un surghiun
Nimeni nu poate s-o alunge
Este o bulă de săpun
Pe care viaţa n-o străpunge.

Noi ştim când dânsa a venit
Şi recompunem ritualic
În clipa fără de sfârşit
Trecutul nostru animalic

O lume de vată

Autor: Ştefănescu Dumitru-Cristian

Mă pierd într-o lume de vată
Rătăcind adânc în uitare
O lume atât de ciudată
Pentru mine eterna chemare.

Înconjurat de imensul ocean
Biet suflet cuprins de vâltoare
Haotic lovit de absurdul uman
Încerc să găse

În noaptea cui voi lumina
pământul urcat pe trepte până la soare
dispersat în fotoni absorbiţi
în lăuntricul copt.

E un echilibru-n care germinează sămânţa
pe curba de lut în care odihneşte
apa freatică cu respirul cald
ce îmbrăţişază viul în viu.

Dulc

Privesc în noapte, pe fereastra mea de cer, în urmă

şi gândesc să (mai) fac un pas fără urme, să nu simt

că se termină zborul,  

ca n-am ajuns să trec linia de sosire

înainte să-mi aştern zăpada pe străzile din trecutul clipei de mâine,

să simt dorul

1  Soarta ne goneşte aprig 

În câmpii de griji, 

Ne trezim cu ochii-n lacrimi, 

Singurei şi trişi. 

R: Viaţa-i grea, viaţa-i grea, fără Dumnezeu, 

Ne-amintim, ne-amintim, doar când ne e greu. 

2  Ne-nălţăm către lumină

Şi facem averi 

Dar uităm promisiunea 

V

Pe o margine de pământ, printre rânduri, lumea mea.

Ce rost ar mai avea cuvintele aici,

când doar şoaptele pictate de fulgi,

din cer şi viscolite de vânt, în aer,

e limba(jul) privirii din sufletul

ascuns de fâlfâiri de aripi în zbor  

şi apus de zi s

De ești tu aceea, eu nu-s soțul tău

(Episodul I)

Uff! Diseară trebuie să plec la un botez. Din ăla necesar și obligatoriu,  de la care n-ai voie să lipsești. N-am nici un chef de petreceri, aș sta acasă să citesc. Dar nu se poate, trebuie…

Nu mi-au plăc

prima fugă a lui bach

poemul se depărtează de visele mele

și iarna îmbracă vârfurile munților în rochii de miresă,

pe unde odinioară fulgerau boturi de turme

și se-auzeau glasuri de doine care plângeau,

astăzi tăcerile au pus stăpânire peste toată zarea,

e

Nu vreau să mă îmbăt

cu licoarea lui Bahus,

doar cu dragostea ta,

iubito eşti templul

sufletului meu

Acolo te aştept

în fiecare secundă,

în fiecare zi,

în fiecare noapte

Eşti motivul existenţei mele

Paradisul redescoperit,

un vis frumos ca primăvara,

izvor  de

INGRID-UN VOIAJ CU BUCLUC

Era către sfîrșitul lui septembrie, fusese o zi plină nu avusesem un pic de răgaz pînă pe seară cînd lucrătorii au terminat lucrul pe ziua respectivă și eu îi așteptam să vină la masă. Prin părțile noastre se obișnuiește că a

Cu aerul închegat în zăpezi
pătura albă ţine de cald pământului,
din gelozie
ai putea să mă cuprinzi cu gheaţă,
să-mi răceşti până la insuportabil inima
în care ai putea încăpea cu ură cu tot
ca într-o arcă.

Mă faci să-mi pierd răsuflarea vitează
pent

De dincolo de trupul distanţă de mine, cerul şi-a înnoptat ziua.

Se anunţă un cod de culori şi frigul cade. Mi-am tras

peste mine, plapuma din noaptea cu vise.

Frământ dorul în palme

şi-l las de pază să fie,

să cânte în limba lui,

a sufletului

când vine

Mă privești cu ochi absent,
Dureros mi-aduci aminte
Că-s aici, printre cuvinte,
Anonim într-un prezent.

Printre rătăciri rebele,
Am sperat că-s vis etern.
M-am trezit că sunt infern,
Un pribeag fără de stele.

De-aș putea, într-o desagă,
Aș pune o lună

Scheletice umbre aleargă-ncolţind 

Lumina apusului tandru... Tu plângi

Petale de crin... Se aude şoptind 

Otrava din frunze de leandru... Adânci, 

Şi reci şi pustii sunt cărările nopţii

Şi-n fiece suflet e veşnic o stea...

Luceşte în urmă-i secera morţii.

F