Blog

Pe gânduri se aștern, disimulate,

povești pe care le credeam uitate

sub scoarțe prăfuite de albume,

păstrate în cotloane fără nume,

la ultimul etaj, urcând pe scară,

într-o mansarda rece și murdară,

unde ajung mai mult pe dibuite

cu mintea încărcată de ispi

Ce lungă îmi pare tăcerea spre seară

când umbrele sure ajung din trecut

pe ample cărări din vestita Sahară

cu dune întinse pe gândul pierdut...!

E toamnă târzie și, parcă, deodată,

se umple văzduhul cu nouri de dor

aduși fără veste de-o ceață-ncărcată

cu v

Se scurge prin mine un dor neștiut

venit pe tăcute-ntr-o seară barbară

cu gândul întors obosit din trecut

lăsând neuitarea în frigul de-afară.

Am vrut să o chem înlăuntru, în casă,

dar poate sedusă pe căi neumblate

s-a scurs spre tărâmul ce încă mai lasă 

p

Ploaia de ramurile goale se agață, 

picurii reci mă mângâie iar  pe față,

Pasările toate se pierd printre nori,

călătoresc sub umbrela mea deseori.

Stau oamenii, privesc lung pe geamuri, 

vântul pornește printre goale ramuri,

Frunzele mai uscate pleacă pr

Jocuri de cuvinte - clipă

Geografie lingvistică (pamflet)

          Clipa

       Moto „Frumoasa mea cu ochii verzi/ Ca marea (când e verde),/ Şi eu te pierd, şi tu mă pierzi.../ (Deşi n-avem ce pierde!)” (În clipa despărţirii, de Victor Macarevici

Jocuri de cuvinte - clipă

Geografie lingvistică (pamflet)

          Clipa în expresii

       Moto: „La capătul lumii rebele,/ Lăsată în clipa cea fastă,/ Pe ţărmuri cu jaruri de stele,/ E prima... vedetă de coastă!” (Eva, de Eugen Deutsch, din An

 Stau visurile toate pe brâu de neuitare

în magica poveste lipsită de sfârșit,

lăsată într-o seară sub umbrele amare 

venite fără veste dintr-un apus rănit.

Rămas în așteptare, pe creasta retezată,

apusul adormise pe-o margine de dâmb,

sub vr

Vuiesc uneori gândurile, îmbulzindu-se
printre amintirile ce sunt povești ascunse
după draperia trasă a timpului trecut
până-n prezentul care te privește tăcut.

Nu îl bagi de seamă, n-are gură să îți spună
că se grăbește după timpul care adună
multitudin

Jocuri de cuvinte - bătrânețe

Geografie lingvistică

       Bătrânețe

       Moto: „Viața asta trece prea repede, îngrozitor de repede. N-apuci nici să te naști, c-ai și îmbătrânit!” (Nichita Stănescu)

Să o luăm istoric. În 1929, acum aproape un sec

  Un roman psihedelic, a cărui intensitate crește gradual pe parcursul lecturării până la doze serioase de șocuri. De mult nu am mai devorat cu o rapiditate atât de mare o carte, curios să aflu cam care ar fi trebuit să îi fie deznodământul. Am int

O, Doamne, ce grea încercare,

destinul îmi cade pe drum,

doar visul rămâne-n picioare,

ieșind dintre trâmbe de fum.

Devine statuie spartană

hrănită de nouri flămânzi

cu fluvii de dor dintr-o cană

și lacrimi din ochii rotunzi.

Deasupra sub ceruri ovale

stă t

E frig afară dar îmi place să culeg frunze, 

le  așez într-un mare bol, sunt toate treze, 

Vântul aleargă vesel în curte și mai petrece, 

se ascunde printre ramuri, nu vrea să plece. 

Merg încet pe al frunzelor covoare groase, 

și toamna aleargă printre

Îmbrăcat de frunzele toamnei gândul zboară, 

este o zi posomorâtă, frigul mă înconjoară,

Miros toamna, gândurile pleacă mai departe, 

sufletul pictează mult cu emoțiile colorate.

O frunză mă ia de mână și frumos  zâmbește, 

toată gradina mea prea repede

Luni și Marți, zile de weekend peste edificiul care dăruise comunității o săptămână întreagă de cultură. Singurul episod care se voia cu orice chip să fie tensionat avea loc la etajul al cincilea al imensei clădiri, iar cele patru persoane tratau mom

Arinii Dornei, peste ani,

cu amintirile la poartă,

așază dorul sub castani

să cânte pe viola spartă

un cântec fără început,

venit cu umbrele opace,

cândva lăsate în trecut

pe buza zilelor gonace,

cu brumele căzute jos

în nopțile cu lună plină

și ore care vin p

Octombrie pleacă  iar foarte supărat, 

vântul printre ramuri goale s-a încurcat,

Simt cum vremea trece atât de ușor,

știu bine că frunzele niciodată nu  mor.

Acum fac toamnei un frumos legământ 

să ascund printre frunze fiecare cuvânt,

Atinse de brumă și

https://radualinbalaj.wordpress.com/2022/11/01/pilastrii-creatiei-premiul-nobel-2022-despre-schengen-si-socrate-lebada-dormind-pe-lac/

Un final de Octombrie 2022 greu de definit, când mai însorit, când mai înnorat și puțin umed, specific toamnelor lu

Cimpoieșu, în toată neputința lui, își dezlipi fesele de pe scaun, se ridică puțintel, cât să nu-l deranjeze pe spectatorul din spatele lui, și atâta cât îi permiteau genunchii îndoiți întinse degetul și îl țintea în mai multe direcții pe Mihai Secu.

Aduce vântul frunze la fereastră,

nori negri se adună peste văi,

se ofilesc garoafele în glastră,

copacii plâng sub brume, tot mai goi,

și-atâtea amintiri revin spre seară,

pe când aprindem focul în salon,

se zbate vântul printre pomi afară,

motanu-şi toarc