Blog

Noaptea târziu becurile sunt stinse, 

 în sufletul meu stelele sunt aprinse,

În gânduri călătorește numai dorul,

dansează pe cer liniștit acum norul.

În amintiri suntem numai noi dansând, 

sub cerul înstelat adun multe în gând,

Aleargă pe foaia albă multe

Toamnele venite din trecut

se așează-n cuget către seară,

îmi aduc, cu vântul nevăzut,

amintiri lăsate într-o gară.

Aş fi vrut cu mine să le iau,

laolaltă să le am pe toate,

dar în gară încă mai veneau

trenurile pline cu păcate.

Ah, păcate, puse într-un nai

Umbrele nopții coboară iar pe Pământ, 

peste zări o rază a Soarelui s-a frânt,

Acum când cerul mai întunecat tace, 

adun în sufletul meu a primăverii pace.

Când visul se ascunde printre pleoape, 

numai stelele nopții îmi sunt aproape,, 

Umbra primăverii u

De-ai răzbi să mai ieși vie,

„Pasăre de colivie”,

De prin buncăre sinistre,

Și cu nașteri în registre;

Să inspiri doar aer pur...

Da e moarte prin prejur!

Ieși din adăpost când tunul

Se zdrobește ca nebunul,

De un lanț de forțe triste,

Bravând armele țarist

Am gonit din suflet mai multe tristeți, 

nu-mi plac ale lacrimilor multe săgeți,

Ascult al frunzelor verzi liniștit glas,

acum printre razele Lunii fac popas.

În sufletul meu infloresc multe culori, 

mă acopăr cu stelele cerului deseori, 

Ascund în suflet

In ceștile vechi de ceai timpul trece, 

ascult ale grădinii frumoase cântece,

Aroma amintirilor au rămas în suflet,

frumos mai este al petalelor balet.

Am șters astăzi praful de pe un album, 

aminturi plecate toate pe același drum,

A venit în grădină prin

O stea pe cerul nopții se stinge, 

trandafirul alb gingaș iar mă atinge,

Pe aleile mai triste, atât de pustii,

numai tu banca noastră bine o știi.

Mă gândesc mereu câți ani au trecut,

acum și sufletul meu este mai tăcut,

Privesc cerul și spun încet o rugă

Am scăpat

Prin oglindirea ei în apele Dunării, luna îi sfătuia să fie extrem de vigilenți, să nu vâslească cu zgomot și să se comporte întocmai unor bușteni purtați de valuri. Văzuse multe de când defila peste panglica groasă de apă, și nu își permit

Noaptea ne aruncă multe umbre infinite, 

trec printre rânduri clipele mai întârziate,

Tăcerea își despletește gândurile peste noi,  .

de o veșnicie călătorim noaptea amândoi. 

Prin mantia nopții o stea liniștită trece, 

vântul la geamurile noastre iar pe

Cu pași de clipe mici trece o adiere, 

dorm toți trandafirii albi în tăcere,

Gândul acum zboară iar în noapte,

se adună în suflet ale vântului șoapte.

Îmi amintesc bine de altă primăvară 

o stea încet, încet  la geam coboară,

Adesea rătacesc printre amint

Era sfârşit de noiembrie şi brume besmetice se lăţeau peste grădini orfane de necuvintele ei. Picăturile de ploaie căzute peste coroanele copacilor Şireadei plângeau în inima mea cu ecouri medievale: Luminiţa, Contesa mea! O căutam pe străzi şi pe po

Cu fruntea în mână mă gândesc la tine, 

privesc cerul după a frunzelor cortine,

Când seara pleacă norii se destramă,

stelele nopții mereu le aud, mă cheamă. 

Vântul acum scutură tare ramurile tăcerii,

aleargă la geamuri iar petalele primăverii,

Pe masă o

Frații, lacomi, nu erau,

Însă nu se digerau.

De-ar avea și iz prostia,

Ar făta și muscăria.

Dacă nu-l iubești,

Defecte-i găsești.

Strâgeți cât puteți,

De-aveți nouă vieți.

Eu îl bag pe porți,

El, în mamă, morți...

Mulți au mare grabă,

Când aud de treabă.

Trec repede toate zilele senine, 

peste câteva ore altă zi iar vine,

Prin gândurile străbătute de Lună,

multe amintiri  în suflet se adună. 

Pe cerul nopții o stea iar licarește, 

când la geamuri Luna se oprește, 

Acum visurile clipesc în amintire, 

numai

Doamne câtă bogăţie ai risipit în gura proştilor,
În sângele lor,
În metabolismul cu care digeră metodele,
Din bolul succesului,
A, da, scuzaţi, nu sunteţi prosti
Câtă vreme vă rezemaţi
De cuponul financiar care va educat
Să nu aflaţi unde este tomberonul,
D

Culmea culmilor: să faci gaură în apă și să te ascunzi în ea;

Culmea gospodinei: să-și scuture costumul Evei, pe dos;

Culmea ghinionului: să mori de râs și chiar să se întâmple;

Culmea avarului: să cultive și pământul de sub unghii;

Culmea răutății: să n

Un final de Aprilie 2022 destul de plăcut și de candid, doar cu dimineți ceva mai răcoroase, și un început de Mai 2022 aflat după cum ne-am obișnuit sub auspiciile sărbătoririi muncii, ne-am dori sub toate aspectele și formele ei, și a primăverii in

Se lasă peste plopi o altă seară,

mai obosită și mai stoarsă de puteri,

parcă și vântul care bate-afară

aduce-n pragul casei ce-a fost ieri.

. 

Sunt dorurile care vin pe gânduri,

plutind ca frunzele căzute din copaci

peste izvoarele urcând din prunduri,

când

Stau pe leagănul unui vers liniștită, 

mă balansează vântul, sunt fericită,

Cu senin primăvara se împodobește, 

printre razele calde altă zi sosește.

Un dar ceresc trimis aici de Dumnezeu 

El împrăștie necazurile când este greu,

Se răsfrâng pe drumuri mai