Blog

din kilograme
celor care 
mor de foame
aş mai da
din plinătate
iubirii mele 
de-o noapte
(le)-aş mai da
din al meu somn
boemilor
cu nesomn
(i)-aş mai da 
obsesiei
riduri de expresie
iar iubirilor
din tei
(le)-aş mai da
din anii mei
(ţi)-aş mai da
ţie om drag
zorii ce-mi

Se-adună nori pe cerul neputinţei
De a spera s-o mai lungim un pic;
Iar dorul mă sfâşie pe din două
Când viată însăşi nu e mai nimic.

Mi-e dor de tine, mamă, dulce, a mea
Mai greu, să-ndur tot răul din jivine.
Nu-i cale să răzbesc prin noaptea grea...
Doar

//pe sub creasta/ abruptă a liniştii...//

volumul /Decalogul cuvintelor/ de Marius Iulian ZINCA

Cartea de faţă /Decalogul cuvintelor/-poarta între spaţiu şi timp-/ reprezintă un demers de factură ontică în care ∞ Marius Iulian ZINCA ∞ defineşte sinel

     Dintr-un măr muşcam,
    sub ploaie trăiam,
    eu

    visam la soare!
    Uneori,
    prins de visare…
    cu mintea-n şiroaie,
    în loc de mãr
    muşcam fulgere
    în apã de ploaie.

E o masă a tăcerii la care stă
Gânditorul de la Hamangia.
Brâncuşi obosit după călătoria prin lume,
se aşază şi el la masa rotundă din lemn
şi gustă roadele pământului originar.
Suferinţa din gând îşi vede simbolurile
cum se nasc din lucruri simple.

sunt aici, în roata de tors a lumii,

în umbra cuvintelor scrijelite

pe cerul întrebător al plecării mele,

căzut pe zvâcnetul fragil al ierbii

legănate deasupra amintirilor curtate de uitare.

Dacă mă întrebi unde locuiesc...

locuiesc aici, în lumina crepus

Ascultă

Cum înfloresc zarzării

Uşor,

Pe nevăzute

Fluturi albi se aprind pe ramuri.

Ascultă

Cum ne plâng sufletele

Căci nu pot fi

Măcar corola unei singure flori,

Ne rămâne doar

Să ne vrem păsări

Umbra de nor,

Ori poate privirea

Ni se va schimba

Într-o frântur

Păcăliți și păcălite,
Fraiere și păgubiți
Înocenți și amăgite,
Înșelate și pârliți...

To(n)ți supuși cu plecăciune
De un sfert de centenar
La halal păcăliciune,
Zi cu roșu-n calendar

Cu copii din cruce-n cruce
Și tămâie-n fum pe coș,
Cu colaci de maici nă

Te aştept înaintea tăcerii,
o pată dureroasă-mi apasă pe suflet,
prin nopţi şerpuiesc vise
îţi simt paşii cum lasă urme.

O femeie îşi flutură clipele
cu ochii înmuguriţi după himere,
o presimt cu vârful degetelor
şi-i pipăi pielea fragedă
ca pe o pânz

Impromptu pentru tine 

Am aruncat în neant 
toate semnele de punctuaţie, 
toate cuvintele nespuse din spaţiile albite. 
Lumina are distanţe sau e necuprinsă? 
Imaginaţia ta, iubito, este ca un pârau limpede 
ce vrea să treacă şi prin pietre, 
una din pietre

Deşi lumea-i absurdă... 

- Deşi lumea-i absurdă, 
picioarele tale îmi plac! îmi spui. 
- Deşi gândurile îţi zboară departe, foarte departe, 
te simt aproape! îţi răspund, zâmbind. 

O zi se stinge, o nouă zi se naşte. 
- Deşi sunt pesimist, privesc multe 
în

În oglinda apei tale 

Arc situându-se din cer de noapte, 
colaj de gânduri migdalate 
pluteşte peste abisul migrării, 
acolo unde 
durerea infinită nu poate striga, 
lumina nu se vede nicăieri, 
iar întunericul este un rege puternic. 

În acest cimitir singur

Nu mă mai înţeleg nici pe mine, iubito,
sunt un intrus în propria mea piele,
în fiecare por am o fereastră deschisă
prin care privesc in interiorul de după ziduri.

Voi fi lângă tine pe scări,
fiecare treaptă va fi o parte din mine
în care te-ntorci.

În

Oare ce-ar fi

Dacă visele tale s-ar naşte iederă

Şi trupul meu recele zid,,

Să mă ţii strâns, în tăcere,

Doar verdele închis

Să semene ochilor tăi

Şi noaptea somnul

Să te aducă iar femeie

Aprinzând stele

La marginea oraşului,

Unde se sinucid greierii

Şi liliec

PĂCĂLICII PĂCĂLIŢI

Păcăliţi de păcălicii
Ultimului sfert de veac,
Ai ales toţi măscăricii
Pe-o găleată şi-un colac...

Nu ţin vorbele lor goale
Nici de foame, nici de frig,
Dar îi dai votul matale
Pe-un ulei şi un covrig...

La alegeri iar pui botul
Când te

Lumina fulgerată prin fibrele nopţii,
îşi plimbă fotonii prin frunze,
arborii prind în braţe stelele,
dimineţile curg prin trunchiuri.

Forme de mişcare mută
îşi caută Dumnezeul în univers,
se simte cum răzbate iubirea
şi-n fiecare locuieşte viaţa ori

Ţi-am adus la 60 de grade picioarele,

într-un triunghi cu toate laturile egale.

Aici stabileam relaţii echilaterale uimitoare

şi o axiomă mediană, mediatoare, bisectoare!

Un unghi era între mâinile tale, minunat!

Nu mai contează care, oricum erau egale.

A

Am înghesuit în existenţa zilnică atâtea speranţe
încât puţine s-au realizat,
de fiecare dată n-a intervenit nimeni
nici măcar uitarea.

Din afară toţi cred în refularea unei obiecţii din interior,
un zid pus în calea vântului
după care cresc la adăpos

Pe cine să mai găseşti acasă Dacă

Poezia,

suma înțelesurilor

și neînțelesurilor

din noi,

smulge din adâncuri,

psalmi de gând cu zbor ușor,

solfegii de dor din strune de vis

cu surâs înorat

sub apăsări de vânturi.

Poezia culege din întunericul

sufletului inundat de neputință,

cruda întristare,

n