când m-am uitat în oglindă
l-am văzut pe Dumnezeu plângând
împrejur nimeni
nici chiar eu
cel care mă priveam
în partea cealaltă timpul
croşeta şosete pentru un drum lung
unde visele îşi au timpul lor

poate nu o să mă înţelegeţi
dar în fiecare bătaie de inimă
e

ascunde copilăria în balconul
garnisit cu lucruri vechi
oraşul este plouat ca o curcă
ridicată la primul strigăt curbat de emoţie
aici lângă timpul absenţei
uşile închise cuprind nimicul
nimicul nu mucegăieşte
fără forme
analizate de sunete şi culori

Lumea-aceasta atât de fistichie,
Stăpânită de-o soartă hazlie,
Chiriași-i pune la-ncercare –
Ademeniți c-o tandră alintare,

De-ntâmpinare încă de la sosire,
Sperând să ai baston de…nemurire,
Dotă-n raniță de la ursitoare,
Baghetă magică de transform

Iată şi ultima  ţeapă

Atingerea ta îmi face pielea fierbinte
palmele de abur ale mâinilor,
alunecă împărţind fibrele emoţiei
pe neîntâmplatele nostre zboruri
ce cheamă-n văzduh păsări de metal
deasupra de norii de fum
de unde coboară himere de lux
până-n inima noastră.
Se

Mâna în mâna noi păşim în apus.
A dimineţii rouă de mult s-a dus.
Îşi stinge ziua razele în noapte
Cu toamna amăgitoarelor şoapte.

Curg amintirile, amurgul umple,
Caldă lumina ne joacă pe tâmple,
Cu paşi obosiţi păşim înainte,
Se joacă iubirea, timpul

Gândul se îmbracă în dorul de tine,
Strâng perna-n braţe, ziua nu mai vine.
Pe geana serii prind dorul în colind,
În zori de noapte cu dorul te cuprind..

Deschid al zilei ochi cu doru-n mine
Şi toate-mi sunt aşa de străine.
Să treacă ziua, în vis să t

locuieşti, imagine sepia ştearsă,
ascunsă într-o fantă de gând,
încerc să te pictez cu amintirile mele fără tine
şi nu mai ştiu dacă eşti tu sau eu.
Tu m-ai născut,
acum te nasc eu...
femeia tânăra din fotografie a încărunţit
cu ridurile mele,
o pornesc îna

Chiar dacă totuşi bate la ochi;
femeia pe care am întâlnit-o din întâmplare,
drumul pe care trebuie să-l fac,
oraşul în care se întâmplă totul
şi cine mă aşteaptă acolo.
Chiar dacă nimic nu se schimbă
fiindcă schimbarea s-a produs,
lumina mereu alta

Lumina are ochii strălucitori,
unghiurile îşi desfac buzele,
în umbră rămân numai amintirile
într-o uitare pregătită de atac.

În soare creşti drept ca lumînarea
nicio strălucire nu rămâne neobservată
doar te înalţi.

Lumina intră pe geamuri
cu-n aer de

Un măgar, un porc şi-un bou,

Râdeau de făceau ecou,

Intr-un bar de modă veche,

De credeai că-s daţi în streche.

*

Trecând o jună viţică,

Cu mers lasciv, subţirică,

Şolduri fine şi picioare,

Îi lăsă în nemişcare!

*

Într-un rictus stins, hidos,

Porcul burlac slăn

Copil vesel şi fără vârstă
fluturi în sânge respiri,
îmi urcă prin trup ramuri înverzind
în ciocul zburătoarelor albe.

De-mi cântă în oase vântul
timpul rămâne pe loc,
aşa cum se coc în lumină
fructe devin
înmiresmând flori de surâs.

Cu senin vrând să

Nu mai am fraze,

Doar uneori

Plouă consonantic

Ori avocalic,

Străzile

Se curăţă

De memorie,

Rămân pereţii

Pe care mâinile noastre

Desenau

Săruturi păgâne

Când îngerii

Ne ascundeau sufletul

Mototolit

De gâfâitul tăcerii...

Esse quam, videre malum, zice proverbul latin,

Si-i prezinta pe cei care, promit mult, da fac putin.

Au zis multi ca ne ajuta, inainte s-o luam,

Da vorba le-a fost cam multa, iar noi, tot mai asteptam.

Om astepta mult si bine, dac-odat nu ne-om trezi,

Ca

Cu vâsle-n pumnii uriași,

Cu bărbi până la brâu, vâslași

Cu pieptul lat și dur ca scutul

Și cu privirea cum e cnutul,

Se-ntorc în marele fiord

Tăiat în gheață, sus, în nord...

Se-ntorc de peste mări turbate

Cu valuri negre-nvolburate,

Ei vin din zări necuno

Soarele urcă treaptă cu treaptă cerul desenat
de copilul norilor însetaţi
din câmpiile cailor de ovăz.

Priveşte cum plouă peste lanuri
cu cerneală galbenă şi coaptă!

Întoarce-te cu faţa spre muntele verde
în care păsările descântă anotimpuri!
Prin căld