Toate postările (22548)
cu totul
când am deschis ochii.
Alergam
cu privirea
de la o floare la alt
copac ce-şi aşterne
frunzele covor coborât
din munţi cu izvoare,
râuri ce se pierd în marea
de parfumul anotimpurilor
repetate-n zborul păsărilor
pe faleza cu şezlongul
din picioar
Trupuri rătăcite de soartă
înveninate pe dinăuntru,
de când naivitatea a uşchit-o speriată,
atunci când s-a împiedicat de adevăr,
se plimbă prin lumea largă
să revadă steluţa
care a apus într-o zi.
Locuri umplute
de văi ale plânsului cu sughiţuri
şi agăţate
S-au târât cu rănile deschise
să-şi salveze colegii de moarte,
au făcut scut din propria lor teamă
pentru o şansă de supravieţuire
aşteptată de oriunde.
Era atâta dezolare şi atâta încredere
încât cu cerbicie au învins
frigul şi zăpada
suflându-şi în
trupul
impasibil
la durere,
mi-am tras
o mască la suflet.
L-am
lăsat
să iasă
la plimbare.
Nu
mi-a spus
că s-a aplecat
să simtă parfumul
unei flori.
S- a înţepat
în spinii
din preajmă.
Sângera
sub mască
de dor.
Eram pierdut.
05.02.2014, ora 20’38’’
sufletul în trup
să nu mai zboare.
I-am lăsat ochii
drept fereastră
să ciugulească
firimiturile
de dorul
de afară,
să-l preţuiască atunci
când trupul
obosit de acest
dute-vino
al gândului
spre tine,
îl va elibera.
05.02.2014, ora 16’35’’
noaptea
cu o singură stea pe cer
ce lumina poarta
în care
ţi-am furat sufletul.
L-am luat
ca să nu fie singur
al meu
şi te-am lăsat
să crezi că
tu eşti Eu,
dar n-ai simţit dimineaţa
când ţi l-am furişat
în buzunarul de la piept.
Era siguranţa mea
că-i va
Dai cu capu-n zid şi cresc ferestre
Costel Zăgan, Universuri paralele
inele
Trunchiul meu s-a umplut de inele,
Am ajuns stejar bătrân,
Bat viscole prin frunzele mele,
Iernile-mi fură frunza din sân.
Poate-or mai veni primăveri calde,
Să-nfrunzesc în haină nouă,
Inelele mele aș vrea să se scalde
Prin ploi de vis și prin rou
cu şoaptele
şi tu
nici nu vezi
cum
urechea mea
e pâlnie aşezată
peste gura ta
să-mi ascult
bătăile inimii
când
le vine timpul
şi le asez
de jur-mprejurul meu
să-mi încălzească
noaptea
cu tine.
05.02.2014, ora 11’42’’
Şi eu şi tu şi noi şi voi
prinşi între colţii-acestor zile, ai acestui soare
un os încearcă să cânte
strigătul altuia îl acoperă,
tigrii sunt liberi,
clovnii trec prin foc.
Râdem cu lacrimi, plângem fără
în cuşcă, în cuşcă
cine-şi macină furia între două f
În fiecare dintre noi ceva nu-i pus la loc
până şi întregul are unele scăpări,
conştiinţa îndoielnică lucrează-n ascuns,
zace ca o apă liniştită şi tulbure.
Se vede numai respiraţia puţin alterată
semn că eşti viu,
când cineva vine să te descoase
nu-ţ
Ceru-i poate cuşca sufletului meu
Costel Zăgan, UNIVERSURI PARALELE
1.Urăsc păcatul! Doamnă, iubindu-te, mereu
Mi-e sufletul prea-plin de Dumnezeu!
2. Urăsc păcatul, doamnă! Te-alint și te iubesc.
În suflet chipu-ți gingaș ușor, ușor, cioplesc!
3. Urăsc păcatul! Doamnă, mă rog și mă căiesc.
Iar numele tău Doamne cu dragos
între cer şi pământ,
mi s-a cumpărat un loc.
Nu mai era
niciunde în altă parte.
Iubeam pământul,
dar priveam spre cer.
Am intrat
în jocul vânzărilor
şi am învăţat să (mă) vând.
Îmi ziceam
că poate voi găsi
vreun cumpărător de loc,
locul meu, dar
viaţa m
Am invocat un înger
pentru că nu mai văzusem soarele,
şi nici stelele prin praful din aer;
profetul satului ne cântă orbeşte
într-un ritual tradiţional sub ploaie,
că nici asta nu mai reuşeşte să ne spele păcatele
şi nici norii nu mai sunt cum obişnuiau s
Sărută-mă încet,
precum un spin care nu vrea
să sfâşie dintr-odată.
Vezi palma mea?
E goală. Dă-i voie vântului
sa poarte-n ea un strop de rouă,
un grăunte, cel mai mic,
dar plin de creşteri viitoare.
Înţelesului părelnic, mai lasă-i timp
de coacere
încă nu ş
Jurământ
poezie [ ]
Poezia de dragoste
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ]
2009-12-13 | |
cum luminează...
am simțit lacrimile tale de fericire
cum se revarsă peste mine...
zâmbe
Sărutul
poezie [ ]
Poezie de dragoste
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ]
2009-06-06 | |
În amurg se închide ora zilei târzii,
îmbrățișați sub cupola lunii...
am rămas tăcuți fierbinți
și clipa câ
Cu o mască de înţelept budist
soseşti la faţa locului tăcut
la templul într-un munte
cu însemne de veşnicie.
Obiectele cu înscrisuri hieratice
prăfuite şi orânduit aşezate
lasă un gol ameninţător,
surâsul devine o impoliteţe
în mijlocul unei ceremonii
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!