Şi de una, şi de alta,
Am sculptat cerul cu dalta;
Şi iubirea tot aşa,
Când în nu, şi când în da...

Ştiu, iubirea-i lucru greu,
N-o cioplesc cum aş vrea eu;
La rindea nu stă nebuna,
Cum nu stă pe ceruri luna...

În starea de agregare

Tu eşti mic, si d

Nimeni nu se miră
că minciuna îmbracă haină de adevăr,

nu-i mai este frig
lumina iluziei o protejează.

Realitatea
priveşte cu o condescendenţă amabilă,
aşteaptă.

                 Mi-am schimbat un timp numele îmbrăţişării.

                 E-un mister chiar şi numele meu

                 însă după asta, nu mai puteam fi eu.

                 Mi-am schimbat înfăţişarea, ziua naşterii,

                 mutându-mă de

doarme zăpada pe munți

aripi de ceață

 au zilele toamnei,

cerul tremură

 prin ramuri golașe,

trubadur vântul

 răsună prin frunze,

brumăriu codrul

trăiește o dramă.

bate noembrie

 pădurile moarte,

amurgul se-ntinde

 în noapte și plânge,

soarele

 undeva la apus

se z

Enigma spuselor de la ultima întâlnire,
curcubeul vărgat
arcuit peste noi ca o arcadă
are în faţă
liberă trecere spre veşnicie.

Femeia vulnerabilă până-n ultima unghie
descinsă ca o pisică prin odaie,
cuvintele ei puse nepotrivit pe sonorităţi
mă chea

Fie toamna cât de lungă
Numai dorul meu s-ajungă,
Peste mări și țări și zări
Și-ale morții depărtări…

Fie toamna cât de scurtă
Numai dorul meu în hurtă
Zboară lângă alte doruri
Precum păsările-n stoluri

Fie toamna cât de rece
Numai dorul meu mai tre

se face amiază în ornicul toamnei

şi umbrele mari zidite-n nisip

gâturi de raze difuze înalţă.

cuvintele,

 frunze uscate,

vise de voroneţ,

rostogolite pe zodiacul bătrân.

ochiul ce-aromeşte abisul

a căzut în naufragii absurde,

ooo, poezie,

sfinte oseminte ,

Bărbatul când îşi caută femeia:
înfige ochii în ochii ei,
o hipnotizează,
o măsoară ca un croitor,
îi admiră intuitiv formele,
îi priveşte cu interes picioarele,
unele protuberanţe şi surâde.
Părul mătăsos îl desprinde pe degete,
buzele cărnoase le s

Prea mi-a ajuns puerila și cruda ta purtare.
Curmă iubita mea această suferință,
Că mă obligi ca fără de nici o-nduplecare 
Să te supun la grea și nevrută sentință.

Am descris arta tăcerii tale,

fără să sacrific niciun cuvânt.

Iartă-mă că n-am calităţi paranormale

şi nu pot muta munţii

deşi mi-am propus ferm ca să fac minuni!

O să-ţi pictez răsăritul umbrei

de la toate răstignirile răscrucilor,

adunându-le ca la o şed

Vino cu mine dincolo de-amurg

să ne plimbăm printr-o nocturnă de Chopin,

ca două stele nou-născute,

ca doi copii

cutreierând nepăsători din gând în gând

crezând

că gândul e o vrabie, un iepure, o minge,

ceva ce poate fi prins şi-nchis

în cuşcă          

să c

Se aud stropii de ploaie

cazand ca niste raze moarte

peste acele ganduri vii

pe care le-am primit in dar.

S-au desfacut in mii de sunete albastre

cu aripi lungi de clipe 

si au zburat in mintea lui

sa-i duca amagirea

de ieri,de azi , de maine.

Asa s-au transf

E noapte,

mă plimb cu buzele pe trupul tău

fac asta cu ochii închiși

mi-e teamă să-i deschid

aș realiza că e vis.

Zile și nopți petrecute împreună

trupurile noastre,

mângâiate de lună.

Tu, cu ochii închiși,

eu privind trupul tău

te învelesc cu mine.

Am înghițit

RONDELUL  OCHILOR

Din ochii tai de cald marin ,

De apa-adanca si cuminte ,

Am  decupat timid un crin

Si l-am pastrat la mine-n minte .

Si ca pe un nescris destin ,

Inima mea nestiitoare ,

Din ochii tai de cald marin ,

A  recitat  povestea viitoare .

Acum i

Azi toată lumea scrie despre ploaie. 
E toamnă, e normal, afară plouă. 
Dar versuri ude sunt prin cărți o droaie. 
Am să pretind că scriu despre o ploaie nouă. 

Da,da! S-a anunțat ploaie specială!
Se cere-o stihuire mai festivă. 
Sătul sunt de prozodia tri

Desenezi pe fiecare filă ceva nedesluşit,
un fel de linii care-şi caută punctele
unde se vor întâlni sufletele plecate.

Poate nu-i timpul în care să arzi
sensul vorbelor bolnave cu sunete-n flăcări
peste marginea cuvintelor nescrise.

Am rămas în umbra