Plouă cu vise
peste candela aprinsă
făclie nestinsă
din poemul de dor
izvor nesecat...
stropi din râvnita nemurire
în depărtarea,
unde liniştea senină
este cântecul
pe care-l ascult
chemări răscolitoare
din univers
închid ferestre reci
din anotimpur

Respiră România, un iz de sărbatoare,
Ce-nvăluie-n speranţă, poporul ce-i tăcut.
Bat clopote-n vestire, pentru fiecare
Să nu uitam, nicicând, despre al ei trecut.

Ochii lumii fost-au şi lacomi, şi tirani,
S-au hrănit cu visul, de-a lua aur român.
Au

Rondelul iubirii

În miresmele de vară,

Stelele îmi stau la pândă,

Când aştept mândra s-apară,

Pe ceardac, sub luna blândă.

Calda linişte de sară,

Doru-n suflet îmi inundă,

În miresmele de vară,

Stelele îmi stau la pândă.

Doamne, adu-mi-o afară,

Îi văd silue

De ce plâng?
Nimeni nu mă vede,
lacrimile cad sărate şi ard
umerii obrajilor reci.

Nu ştiu ce mă răscoleşte
instantaneu lăuntricul fierbe,
suferinţa se destăinuie.

Cineva
încearcă să mă mângâie,
nu înţelege nimic,
descântul privirilor ei
nedumerite şi calde
fo

Corabia de vise 

Străbaţi furtuna deşertului 
în cautatea celei care ţi-a răscolit visele, 
noapte de noapte, 
cascadă curgând în carnaţia coapselor răsucite 
din unda de dragoste. 

Ţi-e dor de răpirea primei bătăi a inimii, 
de primul pas prin oglinda lung

Pasărea mării 

Pe roci sparte, 
acolo unde 
iubirile 
zac naufragiate 
şi bolovanii însângeraţi 
departe 
îşi cântă durerea, 
strigătul de teamă 
a unui pescăruş 
se desprinde de mare, 
în timp ce 
nisipul 
te-ngroapă adânc, 
înainte 
de a naviga spre moarte. 

Lipsa

Dincolo de orice ai văzut vreodată 

În timp ce dormeam, 
buzele rubinii strălucitoare 
păreau un scenariu de frumuseţe, 
un sărut ai furat 
în încercarea de a mă trezi. 
Fericit, în spirala descendentă 
a unui nou pământ, 
zâmbeşti din interior, 
noi locuri d

So close and still far / ATÂT DE APROAPE ŞI TOTUŞI DEPARTE 

So close and still far - Irina Lucia Mihalca 
Tranlated - Cosmina Simona Mihalca 

I look astonished at you, 
Every night we grow, 
we rise, 
Increasingly, 
closer, 
further away... 

Up to Heaven, 
Bey

Chemarea iubirii 

În arabescuri, cu o linie melodică, 
o vrajă neîntreruptă 
se-mprăştie peste tine, 
asemeni simfoniilor de ciocârlii, 
o durere imposibil de şters, 
odată intrată în circuitul sângelui. 

Din fiecare vis nedescifrat, 
ca un uriaş magnet, 
toa

Un vis pictat persistă 

În tine e taina, tabloul delirant 
prin care aerul prinde viaţă, 
mişcare pendulată între zi şi noapte, 
în marea de contraste, 
caldă vibraţie a undelor de-afară, 
prin care vorbeşte înţelesul dinlăuntru. 

De departe privim, în câte

Sunetul unic 

În vârtejul vieţii, amestecul straniu 
de bine şi rău, aparent deşart, 
doar Absolutul este deplin, eliberându-se. 

Pe pereţii templului dansează 
spectre terifiante, ridic felinarul, 
în adierea vântului, doar umbrele goale. 

Continui să merg

Să nu revii, atât este al tău 

Prea mult timp într-o notă gravă 
şi prea multă furie spulberată 
pe stâncile din visele tale, 
n-o să-şi recapete niciodată 
echilibrul delicat 
care-ţi aminteşte drumul întreg, 
un poem te ajută 
să treci prin agonia unei zil

Dacă Timpul s-ar opri 

Îmi place anticariatul unde răsfoieşti visele, 
îmi aduci Cerul mai aproape, 
graţie şi mişcare, pastel de acuarelă, 
accent de tempera şi tuşul 
prin care culorile trăiesc intens. 
Precum fluturii albaştri treci 
prin axiomele mele,

ninge

era toamnă și amin,

iată c-a venit și iarna,

noi călare pe destin,

am deschis deja povarna.

arde doar un crin în sobă,

cu cenușa pe grătar,

căntă-mi, îmbrăcat în robă,

tu, sărmane,  lăutar.

zi-mi de moarte, zi-mi de viață,

să mă răcoresc acum,

hai s-o

Toamna întârzia
umbra lui Mircea
stă de veghe la Cozia.

Peste munţi se citesc norii, se scriu,
vin armele trimise
de armurierii saşi din Sibiu.

sfinţii se agită-n icoane
simt Oltul atât de aproape.

La vreme de noapte-n amvoane
ceara lunii se topise,
curge-n

Acestui număr îi voi adăuga pe următorul
şi cine ştie câte alte operaţiuni
cu înlocuiri de termeni
până ce posteritatea va gândi mai departe
într-o altă limbă formată
fără alfabet.

Limba proprie aproape dispare,
cuvintele îşi pun singure cruci
pe care urcă

zăvor

Când îmi îndoi genunchii la gură şi covrig
Mi-e inima tăcută la margini de cuvânt,
Aplec singurătatea şi-n loc să te mai strig
Aştept să vii cu toamna din ceţuri sau din vânt.

Tăceri pe sub cuvinte se îmbulzesc frivol
Sub veselia falsă ce-ast

M-ai întrebat de ce asemăn iubirea dintre un bărbat și o femeie, cu arta unui violonist sau cu pânzele unui pictor. Dacă ai privi bine un violonist, ai vedea cum el se identifică cu vioara sa, cât de tandru și delicat mânuiește arcușul, cum pune sufl