eu cred că tracul orpheu n-a murit

eu cred că tracul orpheu n-a murit

el s-a reîncarnat  în acești poeți

care de la homer încoace visează

parnasul și coroana de lauri,

așa zicea pindar când i-a furat lira

și umbla pe câmp să vrăjască

păsările cerului atunc

Ţăranii apar pe câmp ca o ploaie

sufletul lor polenizează pământul

când bobul de grâu e ultima văpaie

unde-şi păstrează lumina avântul

Plivind timpul cu palme de leac

veşnicii adună rază lângă rază

ţăranii-s şi munţii în acest veac

când lanul de grâu o lumi

.".Când Ion Creangă a terminat o povestire hazlie, cum numai el ştia să ticluiască, Eminescu a râs cu mare poftă. Apoi, între dânşii, s-a lăsat un moment de tăcere. În toată împrejurimea se înstăpânea liniştea şi pacea.

Era rândul bădiţei Mihai să p

geografia inimii

inima n-are hotar, ea se întinde până la nemărginire,

prin ea curg râuri de sânge nevinovat,

are munți inima, și câmpii, și dealuri, și văi,

dar și ceruri peste care curg norii ca fuioare de vis,

mai are și stele câteodată când cerul e

atul îşi îngropa morţii imaginari sau pe cei reali, plângându-i. Din când în când se mai întâmplâ să mai vină  şi câte un ostaş acasă  şi atunci satul se strângea la el în curte să mai afle câte ceva. Milea, şeful de post, aducea fel de fel de veşti

Picătura chinezească a tăcerii Sufletul
perforat ca o sită disperată de ţărancă
Clipă de clipă Din loc în loc simt lu-
mea Pustiul oaza creştinului Dumnezeu
întinzându-se cât îi permite credinţa
noastră Restul sună ocupat De fericire
de gloata nebu

Trecerea prin universul luminii
Lasă o dâră subţire prin trup,
tu rămâi o călătoare

zămisleşti sămânţa în miezul unui fruct,

partea care reînvie lumina fugară

devenind unul din altul acelaşi...

Respiri reversul din lucruri
pănă în măduva cuvântului rosti

Mărturisesc cu mâna pe inimă

săgetat de un dor nepotolit;

ochii tăi superbi m-au fermecat

de când te-am văzut întâia  oară.

M-am oglindit în ei de mii de ori

ca într-un cristalin izvor de apă vie,

fascinat de candoarea şi culoarea lor;

am găsit întotdeauna

Biografie Mihai Eminescu 

Cel mai mare poet roman si unul din marii poeti universali, Mihai Eminescu s-a nascut la Botosani la 15 ianuarie 1850. Este al sapte-lea din cei 11 copii ai caminarului Gheorge Eminovici, provenit dintr-o familie de tarani ro

O Doamne numai de melancolie
Eminescu ar putea salvat să fie

Costel Zăgan, Distihuri rebele

Ca o noapte de ne noapte
mulţimile respiră
focul care se înteţeşte.
Nici nu ştiu
cum se ridică-n flăcări
mortul.

Grilaje de fier priveghează
cum se înalţă imaginea
fără nici un cuvânt
într-o ploaie de lacrimi.

Iubirile se sting
aşa cum au fost
în ascun

Scurtă analiza literară a poeziei „Dorinta” de Mihai Eminescu

Vino-n codru la izvorul
Care tremura pe prund, 
Unde prispa cea de brazde
Crengi plecate o ascund.

Si în bratele-mi intinse
Sã alergi, pe piept sã-mi cazi, 
Sã-ti desprind din crestet valul

Cred…sper…exist…respir…  

Sunt un suflet călător prin lumea imprevizibilă a imaginaţiei, lumilor de poveste şi a fanteziei…  

Un spirit aspirant la o viaţă armonioasă într-o realitate relativă.  

O fereastră deschisă spre infinit... spre orizonturi

În memoria pietrei, o poveste

Pentru fracţiuni de clipe se întâlnesc oamenii,
Cărări se împletesc în lumea lor de umbre
- o curgere tandră -
Poţi privi în oglindă cerul şi pământul,
Aici-acolo, oare, nu suntem tot noi pe aceeaşi pagină?
Desculţă bu

Taina inimii

Printre iluziile din palma cerului
ne continuăm drumul.
Ca prin vis s-a stins acea muşcată albă înflorită...

Cum este realitatea, îngerule?
- Nu aşa cum ne-o dorim, nu aşa cum este!
Dar lumea cum este?
- Nicicum, prin orice ne compl