Blog

Doamne!
Când în gânduri îmi pui lumină
urcă înţelegerea şi coboară stelele.

Aşază-n cuibul căutării, păsările
care aduc pe aripi cuvântul,
ca pe un adevăr în sămânţa
îngropată-n pământ.

Mai mult, pe departe aproapele revărsând.
Lasă-mi semnul răcoros al ploi

la ele a venit pentru prima dată vânzătorul de aripi

nu costau foarte mult

ziua îşi cărau copiii în spate

până când una l-a lovit pe micuţ

de marginea lunii ce se ascunsese în tomberon

ca un sunet grav de pian s-a arcuit în zare

mirosul de îndoială

copilu

M-aș cuibări

la pieptul fulgerelor

să simt botezul luminii

din apă.

Aș străluci apoi

zgomot de tunet

să mă auzi

până la piele.

Cald și blând

ți-aș mângâia fruntea

până pe buze

să mă guști reavăn

fior ud

de început

timid

de vară.

Hai afara!

24 05 2012

ȘTEFAN OANĂ

Câte plecări,

atâtea porţi

rămase-ntredeschise

spre reveniri

şi drumuri care-aşteaptă

dar şi plecări

când poarta se închide

c-un zgomot sec

ecoul nu răspunde

rămân în amintire

privirea,

părul alb

şi ridurile pielii

părinţi,

de-atâtea ori

daţi la o parte,

purtători

d

O antologie este ca o întâlnire cu prietenii la o masă la care fiecare vine cu ce are mai bun. O antologie este ca un festin spiritual. Acestea sunt o parte dintre  antologiile în care am publicat:

Mişca

buzele încercând

să vorbească

în discuţia cu sine,

îndelung,

pro şi contra

de teama

de a nu atrage

atenţia.

Continua

să alerge iute

cu privirea,

putea să pătrundă…

în adâncimile nopţii.

in ochii tăi mă ascund să-i aud
cum ma caută
să-mi graveze iubirea cu vise despre noi.

imi vorbesc tăcut şi atât de cald
de mă topesc de fericire.
când îi privesc,
rând pe rând, mă dezbracă
să mă îmbrace apoi în declaraţii de dragoste
auzindu-i cum imi s

Ca orice om,

am visat să am o stea.

Să pot să ajung la ea,

dar fiecare are destinul său.

Eu l-am avut pe-al meu.

Cu toate că, a fost greu,

am mers pe drumul meu.

Şi merg mereu.

Am fost şi sunt un visător,

dar ce folos ?

Sunt un om, un trecător,

prin raza vieţii

VINTAGE  ART - autor Mariana Dobrin

Comorile de la bunici,
nu vreau să moară în uitare,
le-am strâns cu drag şi dor aici,
sunt paşaportul meu sub soare.
În ele spiritul vibrează,
stau mărturii din vremi apuse,
o vrajă încă mai păstreză,
secrete care n-au fos

poate că muntele trebuie urcat

pentru a ajunge la poale

sau trebuia să ningă strașnic

înainte ca apa să curgă

nopțile firesc vin dinaintea

luminii, grele de viață

și doar din potop

se naște pământ

pentru flori întâi au murit frunze

norii s-au rupt în perdel

Pierdut

în viaţă, mergea

ca într-un vis

pe drumul

mărginit de ziduri.

Ideile

zburătăceau prin cap

cu vârfurile

scuturate de vânt

şi lanţuri de gânduri

se înfăşurau,

se desfăşurau

pe drumul pustiu…

BĂSE ŞI BUTONUL BUCLUCAŞ

Toţi sar pe butonul lui
Şi fac spume de trei zile,
Chiar că e al dracului!
Cred că-n iad… mai are pile. 

 HOŢII DIN PARLAMENT- peliculă de lung metraj

De peste două zeci de ani
Ruleaz-un film îngrozitor,
Cu mafioţii plini de bani
Şi

suntem condamnați la uitare pe viață
ne întretăiem, ne suprapunem
ne contopim unul in celălalt
într-un amarnic contra-timp
am devenit două umbre incerte
două dureri fără leac
doi paşi care nu vor mai păşi niciodată
spre aceleași margini de lume
sau

Asculta

ţinându-şi respiraţia,

tâmplele cum se zbăteau

gata să explodeze.

Sprjinit de perete

cu o privire fugară

aruncată în jur,

părea incapabil

să-şi găsească răspunsuri…

Avea cu ce să-şi umple timpul.

Cu un zumzăit monoton,

un aer cald l-a izbit în faţ

Împart la liber

lacrimi zglobii

nemaiplânșilor

cu zâmbet uscat

nemișcat

ce zici că sunt vii

Gratis ofer

cuvinte simple

cu multe vocale

ricoșate color

din cer

cu șoapte de leagăn

Mă dau

palmă blândă

spre mângâiere

celor ce încă nu știu

că inima are și mâini

nu numai

În viaţă, toate lucrurile au un rost

când mergi smerit după Hristos !

Suflete credincios,

vei fi mereu voios,

mereu bucuros,

fiindcă-l vei auzi pe Domnul Iisus,

vorbind mereu

în lăuntrul tău!

Fericite sunt urechile

care întodeauna ascultă

glasul Domnului,

fără

                                        “Nădăjduit-a sufletul meu în Domnul, din straja                  

                                     dimineţii până-n noapte. Din straja dimineţii să       

                                  nădăjduiască Israel

                                Motto: “Înainte de a se zvârcoli în dureri de naştere, ea            

                          a născut; înainte de a simţi chinul, ea a născut un fiu. Cine

                     a auzit sau cine a văzut unele ca aceste

Într-o clipă de mister, în faptul serii

Mi-am aruncat privirea-n sus...

Pe Calea Nemuririi,

Spre Adoratul meu Iisus.

Dar, văd un chip într-o mantie albă, strălucind,

Ce cobora în haos, adâncul luminând.

Era Preafericita învăluită-n raza  măreţiei,

Ce cobor

         Fiul Meu!... Ceea ce nu poate omul să îndrepte nici la sine, nici la alţii, trebuie să rabde fără cârtire, până când Dumnezeu va orândui lucrurile în alt chip. Gândeşte-te că poate e mult mai bine să faci aşa, ca să te înveţi cu răbdarea, fă