Blog

A venit toamna pe la noi
Să ne-ntrebe: ,,Ce-i cu voi?,
prea mult vă place vara,
dar vreau să trec şi eu cararea!''

Vrea sa-si revendice drepturile,
Căci ea ne-aduce vremea rece şi poamele.
Roadele pământului coapte,
Ce ne plac în timp de iarnă, pe-n

Comunitatea românilor din Italia şi un consilier al Primăriei Romei denunţă o emisiune radiofonică în care sunt ironizaţi imigranţii români din Peninsulă, consideraţi "criminali" şi "proxeneţi" provenind din "Zingaria" ("Ţigania"), o aluzie la Români

Mirări de ciută care înoată-n primul estru
Se-agaţă printre ramuri, înjunghiind săruturi
Din mugurii prin care, un călăreţ pedestru,
Cu gloanţe verzi, va ninge ai primăverii fluturi.

Prin abur de câmpie, la marginea pădurii,
Tăceri înmiresmate, din

Plouă a toamnă, e târziu
În suflet s-a făcut pustiu
Pe-asfaltul ud şi plin de apă
Un nor de lacrimi or să-ncapă.

E ploaia lacrimă curată
De îngeri în penel pictată
Şi pus-ofrandă pe asfalt
În dansul vântului invoalt.

E-o toamnă care stă să plece
În trena e

Ce să-ți spun
poezie [ ]
Dragoste

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ]

2009-06-06  |     | 

Ce să-ți spun

Am ochii șterși de lacrimi calde... și buzele-nsetate...
îmi ceri să-ți spun ce simt... și n

În ruginiul toamnei, când frunzele coboară,
Prinos melancoliei din clipe de iubire,
Prin amintiri tăcute și gânduri se strecoară
Frânturi din visuri vechi, căzute-n adormire.

Sub nucul din poiană, lângă sărutul verii,
Bucăți din umbra-i deasă, aleargă ri

E un fir, ca un vis...

orbul din mine

orbul din mine nu vede nimic

nici lună, nici stele, nici noapte,

nici zile senine

și nici femei cu sânii doldora de bogății,

pipăi doar o iederă care moare sub brume

sub streșini de dor,

pe străzi nu văd nimic decât aud

tragice vorbe tremurân

SFANTUL NECTARIE DE EGHINA – AJUTORUL CELOR NEMANGAIATI. Minunea din copilarie. SA AVEM CURAJUL SA SCRIEM SCRISORI CATRE CER!

O minune din copilaria Sfantului

S-a spart al clopotelor sunet
împovărat de- atâtea proorocii;
a început să-şi plângă dreptatea,
pe furiş... nu-şi mai căntă rostul:
se pierde vibraţia
sub limba de-aramă.

Se-aşterne praf de lumină
peste infimul adevăr,
dar pentru merite deosebite,
unde jucat-

N-a fost dor, n-a fost durere...
De păcate să mă spele!
N-a fost noapte, n-a fost zi,
Să le-arăt cum pot iubi.

N-a fost rază de lumină,
Să bată la uşa mea.
N-a fost în lume grădină,
Doamne, să mă pierd prin ea.

N-a fost floare mai frumoasă
Înflorită-n noapte

Picură un fior
de Elisabeta Brănoiu
Picură un fior
de iubire şi dor,
“Proroocie Divină”
peste al meu drag Popor.

Tu, înger de veghere
Dar, din Darul Divin
din a Domnului vrere,
sub aripile întinse,
îl porţi pe braţele tale
ca să înţeleagă misterele grele.

Mo

 Universul înseamnă creaţie...creaţia dă viaţă...viaţa este vibraţie la nivel interacţional. Tot ce este mişcare în jurul nostru sau în fiinţa umană este pulsaţie. Fiecare, avem o amprentă unică.  Ea ne defineşte ca structură şi ritm.

Să absorbi parfu

nebunul de alb deja se prelinge
 
 peste-a cerului şevalet...se noli tangere!
 
 respirăm aerul-galben-miracol
 
 cuvântul în clipe de dor
 
 în secret se înmulţesc cercuri
 
 în crescânde vârtejuri...ne şi atrag în jos
 
 valuri de sonate-nimfe...în

Azi intru doar să scriu un rând...
Mi-e dor de liniște și soare,
Aș vrea să simți ce port în gând,
Și ce mă doare...

Încerc să spun... Dar orice zic,
Tu știi... Și-un nod în gât mă ține!
Mă simt pierdut și-atât de mic...
Mi-e dor de tine!

Pe fruntea-

Ai aruncat ciorapii şi mănuşa
La primul coş în drumul tău pe stradă,
Ai tras în urma ta nu numai uşa,
Ca zâmbetu-ngheţat să nu se vadă.

Nu ţi-a păsat de lacrima din barbă,
Te-ai plictisit, prea veche e păpuşa
Şi lângă ea, lângă un gard pe iarbă,
Ai

E hora de draci cu pas cadenţat

În iureş nebun de bălţate veşminte...

Ţignale smintite bat ritmul turbat

Şi vorbe prea multe, gătite-n cuvinte...

Furtună de vorbe, furtună de paşi,

Ce vorba întreagă, o face zăludă

Furtună de gânduri, de bani nerămaşi...

F

Iubire, pasăre măiastră a inimii
Zbori printre oameni, mii şi mii.
Căutându-ţi sălaş în sufletele oamenilor,
Găsind sau nu portiţa sufletelor.
Iubire, zbori-n sus, în înaltul cerului
Alergând mereu, în calea dorului.
Întâlneşti şi alte păsări, zburân

O ploaie multicoloră s-a stârnit ca din senin

neputincioşi copacii  asistă la un spectacol trist

oferit de mulţimea de frunze desprinse de pe crengi

într-o cădere liberă , în paşi de vals nemuritor

pe solul uscat , secat din lipsa  lacrimilor ploii

Vântu

Iar plouă-n note de pian
Petale stoarse de alean
În cercuri vii concentrice
Cad ploile empirice.

Cu zborul direcţionat
Un zâmbet emoţionat
Prelins în palme umede
În nopţi se-ascunde repede.

O roză plânsă pe asfalt
Priveşte cerul prea înalt
Şi plouă crud şi