Blog

În zadar p-un perete 
desenez porţi de aur
Sau în ramă înlănţui 
visul meu, vis de faur
Doar ecoul de-ajunge 
dintr-o lume pierdută 
Voi privi lung spre tine 
cu privire de ciută
Şi-ţi voi cere pădurea, 
şi-ţi voi cere un val
Şi-n alintul meu dulce 
vei fi timp

Ca o şoaptă de alint e a lumii primăvară

Florile doinesc şi cânt  în mireasma de afară

Ninge alb în primăveri cu petalele de flori

Cântul drag de prin poeni-sunet gingaş de viori

Perle mici de rouă pe corole strălucesc

Firul ierbii lin se pleacă într-un c

cântec târziu

peste umerii tăi blânzi

trec cu ochii mei flămânzi

și gânduri ce pun la cale

cum să-ți fure dumitale

nurii dragi și ochii dulci,

noaptea pe când mi  te culci,

floare din vise de lut,

când te rugam eu, n-ai vrut,

ascunsă-n etern păcat,

eu din nou

În Cabo Verde, timpul nu mai curge.

Cesaria e pasăre.

Are un cuib de bumbac, numai al ei;

dar nu suportă tăcerea

şi revine

în fiecare seară,

cand cineva plânge pe mare

cu faţa în palme,

cand cineva se frânge

sub felinare,

purtându-şi paşii

pe străzile flămânde

presez durerea

între cuvintele știrbe

fără virgulă și punct

rugă bâlbâită, spre formă

de sanctuar

îmi îmbrățișez genunchii

strâns, în barba albă

trag draperiile din zori

pentru nopți în zadar

și-mi plâng visele

tremur rece de neînflorire

mă strâng în brațe ta

    Nu avea idee ce se întâmplă. Destinul i-a despărţit. Ani pierduţi, departe, unul de celalalt.

Galopul frenetic al armăsarului i se părea prea lent. Primise un răvaş de la ea. Îi cerea ajutorul. Copilul ei era grav bolnav. Au stat separaţi fără să

te reclădesc din razele de lună 
când visul dulce mi te-aduce-aproape 
și-aș vrea să mă săruți de noapte bună 
și să-mi rămâi, minunea de sub pleoape 

te reclădesc din boabele de rouă 
ce-mi spală fața cu lumină-n zori 
când sufletu-mi îmbrac în haină nouă

fiind creangă

fiind creangă, am înverzit,

sub răcoarea nopții brună,

și din ceruri mi-am urzit

un poem din mândra lună.

fiind creangă, am înflorit,

m-a durut ploaia de stele,

florile s-au risipit

peste dorurile mele.

stau cu brațele în aer

și sorb razele d

ne cresc stelele

în călcâie moi

desculțe de nori.

întunericul are gust

amar de iubire

și somnul naște vise

perene.

tăcerea e regină

peste tumultul zilei

și soarele urlă spre lună.

se zbate ideea de a vedea

cu cea de a simți

și adormirea e doar

izvor de răsărit.

cine plânge

cine plânge-n tine,

cine plânge-n mine,

când timpul trece

 prin cârduri de cocori

și stelele

pe vârfuri de tăcere,

se pierd străine-n

 umbrele de nori.

ce flux teribil

 circulă prin stele

când cade amurgul

 peste noi din zare

și pe spinări

de fulgere

iubito
apele tale sunt pline cu fiare
câte un pește se zbate să iasă
din somnul cu păsări
în tăcerea cernută cu tipar de vis
să pună fricilor scrum
când iarna ascunde
vremelnic cuvinte la cină
iar sub razele lunii se naște
din stropi de iubire târzie

Alerg prin iarbă.
Piciorul gol simte
mângâierea de mătase
și se înfioară.
Sunetul pasului meu
mă face să întorc privirea
crezând că sunt în compania ta.
Nu ești.
Singurătatea mă copleșește.
Rămâne doar covorul magic
brăzdat de verde.
Tovărășia lui îm

       E noapte de mai înstelată,

       Când luna râde fermecată,

       Aştept să ne vedem curând,

       Te îmbrăţişez vrăjit, in gând.

      Un vis mă-nvăluie în şoapte

      De câte ori gonesc în noapte

      Prin spaţiul magic, sideral

      În

mi-au rămas mici

și încrustate

adănc în carne

un alt rând de coaste

dar toate.

când zbor

mă jenează puțin la suflet

și-mi ies gândurile, cuburi

reci și grele

dar sfinte.

bine că erau proaspăt vopsite

măcar nu-mi ruginește

răstignirea.

01 04 2012

Ștefan Oană

săruta-mă acolo unde răsăritul îmi atinge zvâcnirea sângelui  

dansează-mi pielea în jurul buzelor
până când suntem un punct care curge fecund
adună-mă din tine cu vârful degetului
si umple-mi ploile care curg din serpentinele iubirii

cât soare mi-e

A mirare

gândul caută în cerul neînceput

anotimpul cocorilor,

când răsăritul îți străbate

trupul

dând foc

pe umeri aripilor

iar în păr înfloresc galaxii

din cuibul așteptării

în care inima ta, un glob sângerând iubire

se rostogolește

dogorindu-ți blând privirea