Blog

BRÂNCUȘI DESPRE EL ÎNSUŞI
 

În timpul copilăriei – am dormit în pat. În timpul adolescenţei – am aşteptat la uşă. În timpul maturităţii - am zburat înspre ceruri!

Nu cred în suferinţa creatoare.

Ceea ce fac eu astăzi, mi-a fost dat ca să fac!... Căci a

ochiul meu

ochiul meu albastru pur

ți-a căzut pe verticală,

nu te mai feri de el,

prea frumoasă domnișoară.

peste țâța ta cea dulce

se așează ca un ied

și ar vrea ca să se culce

să viseze numai mied.

parcă nu mai am vedere,

mi-a furat-o sânul tău,

s-a întin

dar

culeg cu mâna

fructele acestei toamne-

luna, soarele, stelele,

le –aurăresc la făurar,

le strâng la piept

și-apoi

ți le trimit ție în dar,

 frumoasa mea…

23 septembrie 2011

fântână

Dumnezeu sapă

 în fiecare inimă

căte o fântână

și-n oglinda ei

poartă iubirea

ca pe-o salbă de lacrimi.

23 septembrie 2011

 o umbră

când seara se-necase în grădină

și ochii mei cătau în luminiș,

o umbră mi-a căzut din cer, divină,

s-a strecurat în suflet pe furiș.

noaptea venea cu-atâtea vise, însă

eu nu vedeam nimic cu ochii mei,

dar te simțeam pe lângă mine plânsă

cum te-

sulamita

săpăm mereu câte-o groapă-n văzduh

bem zilele, bem nopțile, bem viața toată,

destinul se-nvârtește ca o roată,

așteptând clipa când să-și deie duh.

oh, sulamita bem mereu, tot bem

și ție-ți curge părul ca un râu,

ți-aș strânge corpul ca pe-un sno

pe zare

pe zare trece o fântână

ce face semne la cocori,

plecarea lor coboară-n flori,

plecarea noastră în țărână.

pe zare trece râul dulce

se joacă norii în inele

și stoluri dragi de rândunele

se duc acasă să se culce.

pe zare bate vântu-n zbor,

se scutură

(Evei)

...şi n-ai ce să-i mai ceri, e-nmiresmată

cu adevărul pur al altei lumi,

în somnul ei, doi ochi se-nchid deodată

şi cad din sânul toamnelor sub brumi...

din visuI clar, vibraţii inocente

ce n-au ştiut decât să-ţi dea bineţe.

Tu zburzi în vid de ges

Găsindu-mă-n locul cu poalele reci

de-un secol,

îndesându-mi în oase cobaltul,

o stare uşoară de jos până-n jos

îmi turna visu-n cercuri, cu groază de toţi…

săraci şi bogaţi, cu gândul şi fapta

prin semne cadente de timpuri tăiaţi,

duceau nicăierea trăirea

(nenăscutului)

De vrei să mă scutur de lutul

ce-n vorbe de vreme-i sădit,

mai lasă-ţi dulceaţa-n sărutul

în lume de mine şoptit.

De vrei să mă-mprăştii sub umbra

tăcerilor tale-n scântei,

preaumblă-ţi prin gânduri penumbra

unei pierdute  femei.

Şi toarce-

Îndoliată ţara, îşi plânge astăzi fii

Care-au murit degeaba, în nenăscut război...

Să aibă ţara pâine, ni s-au jertfit copii

Şi nu-i mai mică jalea, dacă-i numim eroi!

Ei au crezut că jertfa vieţii lor curate

Va fi zălog sfinţit în mândru viitor!

Ca fraţi

când vom fi tot mai departe unul de celălalt

vom pune între noi cerul cu întrebări

partea mea va fi cât toate zilele

partea ta cât toate nopţile

la fiecare capăt

un anotimp diferit

şi fiecare îl va străbate pe jos

eu voi zidi o casă după soare

tu-ţi vei echi

> > 
> "Acum stiu, am aflat si eu... " de Nicolae Steinhardt
> 
> 
> 
> Cînd un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în 
> el începe să lucreze trufia. Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ 
> la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte

Întreb toamna


Am sufletul plin de iubire
dar din ochi, lacrimi stau să cadă
oare toamna mi-a dat în privire
nostalgia rece de zăpadă?

Gândurile privesc departe
spre zările uitate de lume,
doar pe jos zac împrăştiate
vise risipite de vreme.

Are ro

Abia-şi mai
ţine Slava ale sale

îngemănate
săbii fără teci,

iar ochiul
meu închis de-atâta jale,

cade-n abisul
unor ceasuri reci.

Se iau la
trântă pietrele-n izvoare,

rostogolindu-se spre podul blestemat,

duc zvonul
dintr-o clipă de uitare,

că am murit…
şi nu-i

E binele o floare

Și răul e un spin ?

E doar o întâmplare

Sau nemilos destin,

Ce avut-a trandafirul

Să poarte de-amândouă ?

Și spinul cu otravă,

Și floarea prinsă-n rouă.

Sau poate doar o pildă

Ce Domnul a lăsat,

Să știm ce este bine

Doar când de rău am dat.

BUNEŞTI SUCEAVA ÎNTÂLNIREA DE SUFLET

                                        16 septembrie 2011

 În primăvara acestui an am fost contactat de bibliotecarul Ioan ŞTEFAN cel care păstoreşte biblioteca din Buneşti, fiind întrebat dacă doresc să particip

Gelozia distruge  tot ce e frumos

Ce dragostea uneşte maleficul egou ucide

Cuvintele de dor  ne par perfide

Eternul te iubesc devine tenebros

Se uită clipele de vis ce-au fost  trăite

De jurăminte şi de tandre îmbrăţişări

Sămânţa îndoielii provoacă adânc