Liniştea dimineţii fu străpunsă, deodată, de un vacarm de nedescris. Ţipete de oameni şi schelăituri de câini. Imagini de Apocalipsă! Unii de la geamuri strigau: ”Lăsaţi-i în pace, răilor! Cruzilor! Aşa se procedează?” Alţii mai realişti(sau care au

Incet, încet, braţul tău

mă cuprinde uşor tremurând,

în timp ce îţi înlănţuiesc mijlocul

şi mă cufund în catifelarea palmei,

ce-mi răcoreşte tâmpla;

Privirea-mi alunecă

în adâncul ochilor tăi,

rătăcindu-mă în fiorul

cald şi uşor ca o briză al buz

 

,, Formarea corpului haric ’’
…de 2000 de ani, mijlocul ideal pentru purificarea unui loc, precum si pentru purificarea aurei, consta in rostirea celui mai puternic Nume din Terra aurica – Numele lui Iisus Hristos. Daca o singura persoana ar rost

La Casinó,

la masa de ruletă,

pierdem toţi;

cei mai sălbatici,

disperaţii,

se mută în camera

capitonată cu roşu,

în care se joacă

ruleta rusească;

dar orbii,

când trag la ţintă,

se nimeresc doar

cântă cocoșii

cântă cocoșii

 sus pe burguri,

al treilea cântat,

al treilea păcat,

cântă cocoșii

 sus pe burguri,

al treilea cântat,

 al treilea oftat,

speriat

de umbra ta caldă,

m-am pitit în mine

 ca un spiriduș,

așteptând lumina

 dinspre răsărit,

se ruinează cli

te-ai trezit dintr-o dată

în magazinul cu haine

ca un copil frumos

liber la dulciuri

în ziua când a fost cuminte.

te-ai repezit la mine

uitat pe raftul cel mai de jos.

prăfuit și decolorat

așteptam debaraua

menajerei

nici nu m-ai probat

aici sunt atâtea minun

Se interzice brumei să fie brumă
ploii să fie ploaie
mărului să fie mușcat
șarpelui să fie ispită
se interzice gândului
să fie cuvânt.
Iubirii nu i se interzice nimic
este lăsată să fie lumină
și cu lumina pre lumină călcând,
se umple cerul cu vulturi
si lor

în centru marele gol zidit albastru
dăruiește cu putere structuri de gând
în care punctul cu vibrație precede
mișcarea pe linia josului revărsat
peste susul răsturnat
renăscând din fiori de ecou
universul

Mamă care-aştepţi bucurie

Sfântă răstignită de milenii

Ţi-a fost dat, ca fiii să îţi fie

Veşnicii eroi pe apa vremii...

Ţi-a fost dat ca fiii să îţi moară

Apărându-ţi cerul şi pământul

Ţi-a fost dat să suferi, să te doară

Viaţa lor, plângându-ţi necuvântul.

Picurii cad pe mâna întinsă,

Lăsată-n derivă, în aşteptare,

Privirea deşartă, departe trimisă

De ploaie se prinde, a disperare

Şi plânge

Vorbele triste se îneacă în gând,

Oase casante, paşi ca de gheaţă,

Urme adânci lăsate-n pământ

Le astupă durerea c-un oc

legendă

Ana plânge printre ziduri,

Ne cuprinde pe toți ura,

Când Manole îi ia viața,

Se cutremură natura.

Tremură mistria-n dește,

Mare semn de întrebare,

Că Manole o iubește

Și n-ar vrea ca s-o omoare.

Urcă zidul, strigă Ana,

Viața ei se stinge-ncet,

Sufle

M-am descălţat

Şi am păşit prin rouă;

Mi-a sărutat dimineaţa gleznele,

Greierii începuseră o partitură nouă,

Acompaniaţi de graurii

Ce se jucau legănând crengile.

Era răcoare în iarbă

Şi trifoiul dăduse în roşu-liliachiu;

Cosaşii săreau - să se afle în trea

Nu azi!

niciodată.

nu o să mai jelesc de ieri

și nici de mâine

nu-mi mai trimit

anotimpurile

spre țările calde

nu mai număr

degetele pe zile

voi lăsa viața să curgă

fluid și frumos

lumină de diamant

să trec dincolo

în hohote de zâmbet.

Nu azi!

Niciodată.

05 04 2012

Suntem cu toţii oameni-duplicat:

trăiesc în noi

şi Cain şi Abel.

Când Cain apare,

Abel se ascunde.

Când fumul jertfei

se ridică drept,

căci drept e Abel,

Cain răsare.

Suntem cu toţii oameni-duplicat.

Când doarme Abel, Cain

e treaz;

când doarme Cain…,

dar Cain…

   Plouă afară şi plouă şi-n mine,

Din ochi simt şuvoaie de ploaie curgând,

Un nor îmi coboară pe pleoape  şi-mi vine

S-acopăr tot cerul şi-n mâini să-l cuprind.

          Plouă întruna în suflet şi-n gând,

Plâng streşini prelung şi oftează din greu,

Bac

   

   UNDE EŞTI COPILĂRIE?
 
    Unde eşti copilărie?
    Unde eşti? Nu te găsesc...
    Vreau un strop din Apa Vie   
    Că încep să obosesc!...
 
    Doamne, ce lume nebună!...
    Astea-s vremuri ce trăiesc?
    Nu-mi lasă măcar o strună
    Viaţa-n joacă

de negru profund.

l-am gustat

într-un zbor spre foame.

m-au străfulgerat atunci

toate doliile din lume

laolaltă, crunt de dulce

mureau aripi de fluturi

colorate, în sutană de sfânt

zbătând a nezburare

cu gust atăt de adânc

de final eșafod.

ard acum flacără

însp

Săruturi târzii 
scuturate din ram
Fredoneaz-acel vals 
ce-n tăcere-l dansam
Şi în parcul prin care 
rătăcesc paşii tăi
Doar lumina din stele 
te conduce pe-alei.

"Sunt aici şi departe!" 
...aş striga să m-auzi
Şi în palme aş strânge 
roua ochilor uzi
Şi aş face