Jocuri de cuvinte – porcul

(postarea precedentă)

Moto 1: „Nu vă puneţi cu porcii

Când un şoim v-ar ajuta

Chiar orice puteţi vâna,

Însă-i cert că nu puteţi

Să vânaţi şi porci mistreţi.”

epigramă de Goethe din Epigrama germană de cinci secole (1999), tradu

De când se ştie omul pe pământ îl înţeapă
singurătatea pe care o coase şi-o descoase în
toate felurile sperând că poate dă de capătul aţei
s-o bage în gaura acului să-şi coase modelul său
floral de nori albi aşezaţi pe un cer senin nestatornic
de unde

Timiditatea ascundeţi-o în umbra paşilor grăbiţi,

Iar bogăţia arunc-o celor oropsiţi,

Dar zâmbetul păstrează-l pe-a ta faţă

Şi inima deschideţi-o spre viaţă.

Luptă din răsputeri cu ura care

Ar vrea să ne contamineze pe fiecare.

Priveşte înainte cu înţelep

Ne obligaţi întruna să facem ce vreţi voi,

Nu ne-ntrebaţi vreodată ce mai dorim şi noi!
De când conduceţi ţara, n-avem o bucurie;
Sunteţi parşivi şi cinici...
Ruşine să vă fie !

Ne înglodaţi în biruri de alţii inventate,
De unde să mai dăm, că nu mai a

Zbor, cu gândul, printre nori 
și adorm pe pat de flori.
Luna-mi luminează vis,
negura mă vrea-n abis.
Zbor, cu gândul, prin vâltori
și ascult cânt de viori.
Ploile mă udă-n vis,
negura mă vrea-n abis.
Zbor, cu gândul, peste ani...
Nu-mi măsor timpul în bani,

Am zărit astăzi o florărie cu uşa deschisă
de unde mirosurile îmi îmbătau simţurile
fără alcool şi m-au magnetizat să intru
să le văd culorile şi formele minunate
unele erau în ghiveci aşa de mândre
de-ţi luau ochii şi respiraţia altele
erau tăiate

dragostea-i peste tot
voal şi explozie
floare şi lacrimă
mângâind
mâna spune rugăciuni

Vorbește-mi de dragoste,

 risipitorule,

nu te mai ascunde în adâncul tăcerilor

 vinovate.

Sparge toate oglinzile care te mint... aunci

când strigi:

” n-am fost decât o apă ce-a curs neîncetat

 într-un vaier,

într-un timp al nimănui.

*

Întoarceți privirea spre

Jocuri de cuvinte – mahala

(postarea precedentă)

Moto 1: „Oasele din mahala – câinilor din mahala.” proverbe armeneşti

Moto 2: „Poţi scoate cocălarul din mahala, dar nu mahalaua din cocălar.” antimetabolă aforistică de Dorel Schor

 Aflăm noi despre m

   Simt o nevoie disperată să fug, să mă îndepărtez de mine... din mine, dar în fața mea se deschide o cale aridă și plină de spini, ce se oferă arogantă să-mi călăuzească pașii către Nicăieri. Privesc înapoi, căutând refugiu printre sentimentele mel

Motto: „Dacă florile și-ar dărui oameni la fel cum oamenii își oferă flori, de unde ar fi tăiați oamenii?” — Nichita Stănescu

Nu acum, meştere, timpul încă nu-i copt,

mai târziu vino,
după ce mă desfac de acest drum din pustiu,
să mă rupi, să mă tai şi

Pe Dora Pascu nu o cunosc foarte bine, “paşii” ni s-au întâlnit până acum doar în lumea virtuală, într-unul din cenaclurile literare la care amândouă activăm. Nu ştiu dacă este “uşor timidă” sau dacă “vorbeşte puţin, dar cumpătat”, aşa cum se afirmă

suntem doi nebuni

~ din ciclul „poeme cibernetice dialogate interior” ~

suntem doi nebuni

sărutandu-ne

cu pasiuni selenare

într-o trudă sărată

două palpitante atingeri pe gât

le bem

demenţial

în cazul în care buzele ating

limbile noastre goale

despărţind sărut

Mă arde zăpada pe care n-am chemat-o încă.

M-aş furişa în umbra frunzei care a-ngălbenit,

Cu resemnare lunec pe pârtia vieţii, fiindcă

Nu pot opri căderea ninsorii, căci am obosit.

Un alb imaculat mă sufocă

Neputincioasă, strig cu glasul îngheţat:

Arde ză

Nu-i mai place-n locul acesta unde
întunericul s-a aşternut ca o perdea
întinsă la o fereastră pe care n-ar putea s-o
zărească nici dacă ar folosi o lupă pentru a
vedea dacă are geamul curat să poată razele
s-alinte viaţa-n voie aşa cum mereu le place

Am fi putut să-ți spunem o urare,  

Dar timpul nemilos ni te-a răpus,

Rămas-a amintirea care doare

Iubirea totuși încă n-a apus.

Acum când lacrima udă o floare

Ne încurcăm în șoapta ce... s-a dus.

Pioni suntem pe tabla existenței

Amici cu aceleași idealuri