Blog

TEMPLUL POEZIEI

Aceles-s răstignite pe ceasul durerii,
iar timpul a măcinat secunde uscate
și sunt aproape plini sacii depărtării,
cusuți la gură cu fire de dor înfocate.

Pe cadran o duzină de numere triste, 
ce lăcrimează-n diminețile flămânde,
chiar dacă

Ninge-ntruna cu probleme

Pentru noi și peste țară,

Așteptăm, plini de dileme,

Să se facă primăvară.

Încurcați printre embleme,

Veșnic picăm de ocară.

Ninge-ntruna cu probleme

Pentru noi și peste țară.

Viața parcă-i prinsă-n cleme

Și mai-mai cred c-o să sară

Mă tem că primavara nu vine,

Stau liniștită în a mea casă.

Fugea hoața departe de mine,

Este o zi frumoasă, mai geroasă.

Fulgii aleagă și tot încearcă,

Să-mi fure doar un zâmbet.

Acoperă totul repeda de parcă,

N-aș ști ce face vântul șiret.

Liniștit ticăie

Mi se terminase vocea.
După ce m-a aruncat în lume
mi-a rămas
doar un izvor de sărătură
de împărţit
între zile şi nopţi
cu pielea ridată a obrajilor,
cu marginile crăpate ale buzelor,
cu dosul palmelor uscate
şi câţiva paşi
fără emoţia unui nou răs

Din prisma locaţiilor pe unde ne duc paşii
privim uneori o margine de conştient
seamănă cu un trotuoar doar că
nu este gri şi nici nu are bordură cu pietre
egalate ba din contră! că sunt locuri pe unde
te-mpiedici şi nu ştii cum poţi cădea cu totul
pe p

Mi-ai luat toată lumina dimineții cu ochii tăi lacomi
semeni tot mai mult cu o gaură neagră
în care absorbi totul din jur
deformezi spațiul și timpul
încalci toate legile fizicii
adunând în tine
într-un spațiu mai mic decât un nasture
o masă de materie ma

În dimineața rece,  

Lângă o cafea cu caimac, 

Ceva, cred, se petrece,

Însă nu simt, căci sunt buimac.

Îmi aprind o țigară

Și trag un fum precipitat.

Oare am dat-o-n bară

Sau sunt un păcălici ratat?

Răspunsuri, scrum, întrebări

Încurcate-n scrumieră

Așteaptă

Dar din dar se face raiul-
spune-o vorbă din bătrâni.
Pe pământ ne ducem traiul
ținând inimile-n mâini.
Dar din dar facem Edenul
Am uitat să oferim!
Așteptăm să vină trenul
cu iubiri fără să fim
angrenați în vreo iubire.
Suntem egoiști și goi,
pierdem sentime

Doamne mă dor toate poeziile

Costel Zăgan, Nemărginiri într-un vers

Se duse mama peste drum, în sat,
Să povestească lumii câte mi-a lăsat;
Pe la vecinii moşi, pe la sărmane rude
Se duse într-o zi, cu o strachină de dude.

A luat la ea în sân din mine o bucată
De dragă ce-i fusesem - prima fată -
Şi alte bucăţele în pum

Simt cum roade tăcerea prin sânge,
de-o să scot în afară toate acumulările turbate
ca o avalanşă declanşată pe neaşteptate
acoperind pe cei vinovaţi şi pe alţii.

Aşa-mi creşte imaginea cu o stea,
mă descarc de îndrăzneala tăiosă
ca un râu revărsat pes

Ies la paradă cu trufia

Și-și ung cu ironie zâmbetul,

Crezând că-i bună coregrafia

Filmului mut acrit în prezentul

Intoxicat de carigrafia

Urzită încetul cu încetul.

Ies la paradă cu trufia

Și-și ung cu ironie zâmbetul

Impertinent din fotografia

Pe care-o a

Frunzuliță bob năut

Plânge cânt de peste Prut,

Plânge cânt și dor de țară

Că cei răi nu vor să piară!

Că mulți tare-au încercat

S-alunge dorul din sat

Și să-l înece în mare

Să-și uite-ale lui hotare!

Dar ce-i dorul vinovat

C-a fost dus și-nsingurat?!

Cum să

        Înainte de Unirea de la 1859, satul Verşeni (baştina mamei lui Mihail Sadoveanu) era una dintre numeroasele moşii ale domnitorului Mihai Sturza, iar satul vecin, Miteşti, era veche aşezare răzăşească. Pe vremea aceea, biserica la care se înc

TAINICĂ ARVUNĂ

Deseori, gândul ia conturul pașilor tăi
și-n atingeri suave rătăcim împreună,
emoțiile se topesc sub ale inimii bătăi,
apoi gândul primește tainică arvună.

Rătăcim prin gânduri fără de oprelișți,
foșniri mătăsoase ca pânza de catarg,
gândul n

Din nişte planuri geometrice aşezate
dezordonat într-o stea oarecare din galaxie
se desprindea cândva un întreg compus
dintr-o închipuire de suflet-pereche
ce-mi citea un răvaş despre o iubire unică
pictată în cadrul unei rame pe-o pânză
dintr-un materia

adevărul meu, adevărul tău,
adevărul lor,
toate sunt adevăruri absolute,
demonstrabile… (matematic),
le aflăm pe măsură ce le înțelegem,
trăim cu ele,
murim cu ele,
nu îndrăznim să privim mai departe,
să le confruntăm cu matematica Cosmosului
care opereaz