Blog

În culoarea dulce-a iubirii

O lacrimă caldă s-a-ncurcat

Pe traiectoria clipirii.

Nu sunt prea sigură, m-a pișcat?

O fi ea solul fericirii

Sau ochiul meu e prea încărcat?

În culoarea dulce-a iubirii

O lacrimă caldă s-a-ncurcat

În anotimpul șlefuirii.

Sentime

   Ursuză și scârbită, Amneris fixa cu încăpățânare plasma imensă din salonul în care își petrecea zilele și se străduia să se refugieze psihic în vidul mintal, pe care îl crease cu ajutorul unor elaborate și complicate tehnici psihologice, dar disp

Demult, când pe pământ erau regate multe, mărunțele,

Trăia un prinț cam tinerel, deștept, frumos în toate cele.

Pierdu o luptă cu-n vecin, bătrân, dar foarte înțelept,

Care-l ierta dacă-ntr-un an, aduce un răspuns deștept

La greaua, vechea întrebare, ce

Cineva cunoscut care mi-a văzut podul palmei a început să se mire:

  - Cum, acestea sunt mâinile unui scriitor de factură romantică? Mâini care vor să mângâie?

  - De ce nu? Contează că sunt pline de răni de la muncă?

  - Cum mai poate o parteneră să s

Îşi bate handicapul mereu potcoavele
pentru a nu-l ustura copitele
de arşiţa străzii supraîncălzită
de populaţie sau pustietate
că nu ştii ce s-alegi din gândirea
oamenilor diferiţi.

Cântă handicapul în surdină
un cântec de leagăn
că viaţa e şi-a lui chiar
da

M-am gândit
să vorbesc despre înțelepciune,
și-atunci
găsesc că e mai înțelept să ...
Tac!

Căutăm dragostea,
dar dorul se ascude
după inimi, după copaci,
după pietre, după umbre,
după...
Fugim de suferință,
dar nu scapăm de ea.
Este timbrul lipit
pe scrisoarea iubirii.
Ești fericit sau nefericit?
Uneori ești posesorul
unui amalgam de sentimente.
Te-a

m-am acoperit cu o bucată de noapte
după ce am văzut ziua înjunghiată
drept în inimă
sângele ei murdărindu-mi fereastra
de la sufragerie
prin care îmbrățișez infinitul
ca pe-o femeie
cearșafurile albe
de la marginea patului
rămase după plecarea îmbufnată a

pentru noi cei mai tineri
cu aspirații la cer
ar fi nevoie de un milion de iedere
agățătoare
de-un milion de mâini
cățărătoare
poate și de o fărâmă de absolut
cât să ne acoperim sufletul
la început sfinții apostoli erau oameni
cățărați pe vrejuri
însemna m

Sunt dor, sunt bucurie și sunt vis.
Sunt lună, nor și soare-n cerul meu,
sunt ploaia care cade-n paradis
și umbră sunt aici, acum, mereu.
Sunt dor, sunt bucurie și trăiesc.
Lumină sunt în marea de mărgean.
Cu frunza stau în pom și mă-nverzesc.
În val

DESCÂNTECUL LUNII

O altă noapte se destramă prin zori,
iar Luna-și dezbracă mantia de raze,
lumina revarsă un spectru de culori,
peste geamul iernii-mpânzit de roze.

Iarna nu se lasă nicicum îmblânzită,
își cerne podoaba-n cetăți de argint,
Luna va

Au înflorit ghioceii

Și cade primăvara-n pomi
Despletită și caldă,
Învăluind straturi de flori
Ce stau din timp la sfadă.

Respiră sub ai greblei dinți
Lalele, zambile și crini;
Se-nalță pe lujeri pârâți
În necuprinsul de spini.

Florile – chip blând și-n

în lupta aceasta inegală cu timpul

voi fi sigur strivit ca o muscă

nu am decât o inimă

de pierdut

când vor călca peste mine

picioarele grele ale morții

îmi vor plesni oasele

urletul de dinainte se va înfige în nori

ca o suliță

se va împrăștia în ploaie

apoi se

Să zic ceva, ca să nu tac…

Cred că oricine se vrea a fi un Ion Creangă al vremurilor sale. Nu pentru a... epata, dar mereu m-am gandit sa las o … „dâră” pe hârtie în ceea ce privește propria-mi copilărie.
Mulțumesc Domnului pentru ceea ce sunt, pentru

iarna se zvârcolește-n convulsii

pe drumul de țară

zăpada pe dealuri se prelinge

pe lângă garduri

ca o femeie ușoară

vântul își schimbă cureaua de ghimpi

din biciu-i de gheață

cu una mai acătării

din frunze de orhidee

cusută cu ață

ai putea zice că a venit pri

De-aş putea să adun un pumn de nisip
din fiecare stea ce străluceşte
să le pun alături de pumnii strânşi
de-aci de pe Terra crezând că-mi
voi construi un castel cu toată iubirea
pe care-am crezut că mi-o împărtăşeşti
atunci aş mai avea speranţa
că po

insomnia topește amintirile
din creuzetul de
imagini dispuse să joace
în colaje realitatea
culorile se erijează
într-o imensă ipostază a erorilor
stând la rând să-ți prindă nervii
în bucla emoțiilor
sub mâna timpului
mintea înfierbântă creierul
ești o faclă
arz

e neplăcut să te trezeși într-o dimineață
ca aceasta
de sfârșit de Martie
în alt pat
lângă altă femeie
pe care n-o cunoști
să nu fii tu
dar ea să-ți zică pe numele mic
care nu-i al tău
și să te simți ca o reproducere proastă
un fals
așa cum ți se pare și b

Nu e clipa căderii pleoapelor peste aşteptări
nici a frunzelor peste inimi,
e o sănătate în carnea flămândă
nerv prins în sinapse,
tot mai căutată starea de împăcare
cu sângele pornit să înverzească.

Vrea mai repede trupul să-l răsfețe
sădindu-i în