Blog

       SPAŢIUL GEOGRAFIC AL ROMÂNIEI MELE PERSONALE

       Dacă survolăm mintal Globul pământesc, vom observa că Ţara Sfântă, Israelul, se află în Răsăritul lumii. Vechea şi celebra capitală a Ţării Sfinte, Ierusalimul, este situată în răsăritul ţări

Ploaia îmi bate la fereastră,
cu firave degete de toamnă,
iluzii de pe-o frunză albastră,
la nostalgie mă condamnă.

Plătesc tribut acestui dor hai-hui,
nu-i nimeni să mă absolve de ploi.
Curg cu mirare dintr-un cer amărui,
opreşte-le tu, înainte să

Pornit din prorocirea instinctelor noastre primare,

Între pietre şi stele, gândul respiră silabe în tandem;

Din armonia lor, cuvintele devin cuante de culoare

Ce compun lumina sufletului datorită căreia vedem. 

Căutând răspunsuri în tăcerea nopţilor cu

Captiv în eternitate, timpul ne ţine
Prizonieri între şansă şi renunţare.
Nici curcubeul nu se simte prea bine;
Îi cerne spectrul pân′ la ultima culoare.

În fiecare om, sălăşluieşte un mugur de soare –
Centrul propriului univers, prin asimilare;
Întreţinut să ardă, el dă căldură şi culoare,
Iar, prin rezonanţă, creează gânduri similare.

Nopţi în care nu se întâmplă aproape nimic

sau se întâmplă ceva aproape antonimic!

Sub candela tăcerii,

mă retrag într-un colţ de noapte,

gândul mă interoghează,

mintea-mi ascute cugetări aparte,

o căldură interioară îmi muşcă măruntaiele:

a fost Iisus uc

Pepsi se apropiase de Adriana şi o privea cu drag. Privirea lui insistentă îi atrase atenţia fetei, care se întoarse spre el şi zâmbind, îi spuse:
- S-a-ntâmplat ceva? De ce te uiţi aşa la mine?
- Nu, ce să se-ntâmple? îi răspunse el, fâstâcindu-se,

POVARA GÂNDURILOR

Purtăm povara unor gânduri îngălbenite,
ce dorm la tâmplă, ca nerostită întrebare,
când se trezesc n-acceptă să fie dojenite,
dar inima iertatoare, cere puţină răbdare.

Uneori, se-ncăpăţânează şi fac jurăminte,
mai apoi se-ncurajează să a

Toamna așterne prin crânguri covoare,

Iar vântul doinește ușor printre vii;

Iarna pe culme își face cărare

Gătită-n dantelă de fulgi argintii.

Când cerul își culcă nori peste zare

Și picuri de ploaie dansează zglobii,

Toamna așterne prin crânguri covoare,

Pribeag mereu între străini

Avutu-l poartă în valiză;

Rănită-i inima de spini,

Dar totuşi are o deviză.

Adânc s-a smuls din rădăcini,

Că-n astă  ţară este criză

Şi e pribeag între străini,

Avutu-l poartă în valiză.

Înalţă rugă spre creştini

Sperând să vină

Mamă spune! Mamă cere...

Cerului să-mi dea putere

Că mă frâng prin mine iar

Și-mi sunt zilele cu jar...

Mamă tu mă știi prea bine

Când mă rătăcesc prin mine,

Lupi flămanzi atacă-n stână

Fi te rog a mea stăpână!

Ține-mi inima în poală

Când hainii se rascolă

Și

Îmi amintesc utima noastră întâlnire. Era prin noiembrie și eu am venit în concediu din Italia după o lipsă mai lungă. Locuiam sigură și cum sosisem pe seară răpusă de oboseală și de frig după călătoria lungă cu autocarul, la sosire am făcut un ceai,

Mă întorc în cuvânt şi-l admir
cu penaj de pasăre a paradisului
pus în poeme,
în toate sensurile posibile
caut înţelesuri divine.

Tu o să locuieşti în cuvinte
în cuiburi de vocale
cu sunet de frunze.

Lumina zilei tremură ca o frunză purtată de vânt,

În struna de sălcii, vântul hoinar doineşte a jale,

Galben şi neliniştit se scutură al păsărilor cânt

Odată cu frunzele ce se-aştern resemnate pe vale.

Spre orizontul violet, norii se-adună-ncetişor,

Soar

sunt singur pe o insulă pustie

doar gândul tău mă ajută să supraviețuiesc

trec zile multe trec în agonie

fluturii toți mă amețesc

sunt singur în mijlocul saharei

în jurul meu nisipul îngroapă amintiri

căldura și răceala ademenesc o mie

de cămile să soarbă a

Sub cupola naltă a catedralei,

prin lumina estompată,

rece şi întunecată,

asemenea unei magice clepsidre,

toamna aceasta îşi gestionează inteligent ultimele zile,

bătându-le ritmul curgerii

cu ultimele frunze ruginii,

şoptindu-şi speranţa

într-o spirală pl

Înfloresc pe geam florile iernii,

Trec prea repede clipele vremii.

Vântul scutură hainele mai tare,

Amintirile se odihnesc în sertare.

Nopţile sunt acum întunecate,

Când ninge sunt atât de curate.

Este cald şi bine în a mea odaie,

Din calendar mai cade o f