Blog

Pe lângă ochii mei, pustiu.

Mă-ncearcă un sentiment atât de straniu

iar lângă mine, nimeni. Nici tu, nici Dumnezeu

să îmi vorbească, să-mi spună abia trezită dimineața:

Până la nebunie te iubește lumina, ploaia, florile și viața,

dar cel mai mult, aproape

Cu năluca ta...

Ion Vanghele

Cu năluca ta iubire, vreau acum a mă întrece,

Când cărarea de zăpadă tot încearcă să ne-nece,

Azvârlind în noi cu poftă, cu fulgi mari cu umbre fine,

Chiar de cerul e de sticlă şi căldura nu mai vine.

Ţine-mă un pic în braţe,

Treci la culcare, dezmățată mică de statură,

Ți-s zorii în ruină și degerate îți sunt aripile!

Te-aș lua lângă mine sub înflorata pătură

Dar mai întâi ar trebui să-ți schimbi hainele.

Ai rămas îngrozitor de amară, amară picătură

Sub ninsoare, îți străluc

   Timpul. Timpul e la tine. Timpul meu. Tu vezi, simţi, auzi?

   Merg în ritmul unui ceasornic şi e noapte acum. Nu am timp să dorm.Se torc secundele. În zi, e noaptea mea de vise. Le scanez pe bandă rulantă. O mai curăţ din când în când, când se a

Nu te surghiuni în acele locuri,

Nu irosi din viaţă o fărâmă,

Să vezi cum fericirea se dărâmă

Sub greul unor păcătoase jocuri.

Ţii bine strâns în mână o parâmă

Şi poţi de bunăstare să te bucuri;

Să navighezi spre alte orizonturi,

Corabia ta nicicând nu se

Când vântul spiritului divin,

Peste bucata de lut, a suflat,

A impulsionat fluxul sangvin

Şi-n însufleţire ne-am aflat.

Ca o enigmă nepătrunsă,

În cuvinte, intraductibilă,

În şuvoiul sângelui ascunsă,

Viaţa-i o virtute ireductibilă.

Căutând sensul sub stel

De peste 6 ani urmărim cu nelinişte şi îngrijorare haosul care s-a produs după aşa numită "Primăvară Arabă", începută în anul 2010, care a zdruncinat total Orientul M

Dacă aş mai fi  cea de ieri

aş împărţi cu ţine nuditatea iubirii

aş contura ispita cu păsările focului

discretă cum e luna la pătrar

să luminez aşternutul,

cu gust de piersică şi sare

până când dimineaţa firul şi-l toarce

tras din coama nopţilor pârguite

de

Iisuse Hristoase,

Iisuse Hristoase,

cum poate obrazul Tău

încape

atâtea săruturi de trădare,

în fiecare zi,

de mii de ani,

de pe icoane adunate?

Iisuse Hristoase,

Iisuse Hristoase,

cum poate fruntea Ta

să asude

atâtea pungi de arginţi,

în fiecare zi,

de mii de an

N-are nici un Dumnezeu

Și nu crede în nimic;

Se declară că-i ateu

Și nu pot să-l contrazic.

De credință dacă-i zic,

Am s-o fac pe riscul meu;

N-are nici un Dumnezeu

Și nu crede în nimic.

Dacă-i supărat un pic

Nu invocă nici un zeu,

Dar înjură tot mereu,

Că a

lumina se scurge prin perdea ca o amantă care intră pe furiș

iubito câți desenează pe asfalt urma pașilor tăi ziua

ca să lucească noaptea când se trezesc muzele

stelele șerpuiesc pe cer ca niște licurici ce se caută îndârjiți

iubito câți prețuiesc cuvint

În sticlosul templu de perle al scoicii sonore

Unde se-adună strălucirea întunericului abisal,

Tainic, complotează irezistibile forţe majore

Veşnicind seducătorul murmur universal.

Când marea mi-a aruncat o ancoră emoţională

Prin emisarul său special, în

Iarnă grea
S-a pornit aşa deodată
Sus pe cerul luminos
Să se-adune nori grămadă
Să fie timpul furios

Văntul cu putere mână
Hergheliile de nori
Iar din zare se anină
Mii steluţe, dalbe flori

Se tânguie pădurea
Cu vuiet greu şi surd
Mai rău decăt securea
E zmeu

Filozofie

          -Ce-i asta, Stelică? Filosofie?!

          -Domn primar, staţi să vă explic, asta s-a putut ...

          -Bă, tu-ţi baţi joc de mine? şi eu cum deschid farmacie cu diplomă de filozof?

          -Domn primar, nu era de celelalte ...

Peste solul înghețat,
Trece vulpea cu un pui,
Mititel de pacă nu-i,
Iar gerul l-a-ngenuncheat.

-Hei, ce fel de mamă ești
Să îți scoți pruncul în ger?
Zău, nu ai niciun ungher
Unde să îi spui povești?

Așa o mustră un corb,
Zgribulit pe ram golaș.
Uite-n vale un

Frescă pentru un război fără noimă 

Înainte ca ţărâna 
să se facă una cu mine 
Am iubit pământul... 

**

cândva, pe când eram copil: 
"tu să fii soldat" 
striga bunicul din a sa cămară 
un şoricel rodea 
din coajă zilei cea amară 

cuţitul stă tocit în teacă 
e f

Pe drumul timpului a revenit ianuarie,

luna albă care îşi cântă a sa arie

prin glasul fulgilor de nea şi al crivăţului

pentru a ne înveli în roba îngheţului.

Trecură sărbătorile toate şi anul nou,

amintirile de-anul trecut apar, în ecou

se întrevăd printre

lui Mihai Eminescu

Pe un colţ de cer se lasă seara. Pe un altul înfloreşte în petale de zăpadă, o crizantemă. Între ele, un pod de ger se lasă. În noapte, lumina din stea îşi (a)lunecă razele de căldură, pe derdeluş, peste îngheţ, peste podul de dor

Vineri, ora cinci după-amiază. Şi-a terminat programul. Îşi ia geanta din cancelarie fără să-i bage în seamă pe ceilalţi şi iese din şcoală. Încotro? Îi e groază să se întoarcă acasă. Hoinăreşte pe străzi fără nici o ţintă. Ploaia care se porneşte îl

Când măreţia amurgului îşi ninge

Însuficient copţii fluturi de argint,

Simt cum emoţia soarelui mă-ncinge

Privindu-i în apă chipul de hiacint.

În avalanşa vie de translucide picături

Învăluind amintiri în pădurea de stipul,

Zguduit de arhifantomatice furn