Blog

Dragostea e o emoție continuă.

Am pășit pe drumul ei, dar nu știu

cum să ajung la inima ta.

Pot trăi o mie de visuri

ca să ajung la ziua de mȃine,

pot grăi șoapta tainică a

luminii și a nopții din cugetul meu,

desenȃnd cuvintele din aburii iubirii

în aerul p

   Fierbere mare pe terasa pizeriei unde Lea, de o săptămână se număra printre cei zece tineri ospătari. E seară şi localul e plin ochi, mesele ocupate toate şi printre ele, alţi oaspeţi care aşteaptă să se elibereze vreuna. Cuptoarele se deschid şi

Iată-mă la finalul lecturării celui de-al doilea roman al scriitorului Marian MALCIU.

Ambele sunt romane care pot fi raliate, fără probleme, prin estetica privitoare la această specie literară, creaţiilor de nivel universal. Atât romanul „Ispita” cât

(Fabulă)

Într-un stat îndepărtat 
Nu știu cum din întâmplare,
Că ajunse împărat 
O broască cu gura mare.

Bălăcindu-se-n mocirlă,
Peste măsură de-avară, 
Ar fi vrut, gândind senilă,
Doar a ei întreaga țară.

Staff-ul întreg şi-l adună,
Ceru sfaturi și păreri
Ce m

E înfiorătoare vara în Bărăganul copilăriei mele. Soarele pârjolește fără milă tot ce se vrea vegetație, deasupra rotesc agonizând  stoluri de păsări aflate în căutare de hrană și apă. Pe la marginea satului răzvrătit se-ntinde, șerpuiește, se pier

codrul

s-a-ndeșit de primăvară

codrul meu cu frunze mii,

l-am văzut întâia oară,

aducându-mi bucurii.

se aud prin lăstăriș

multe glasuri ce mă-ncântă

păsările stau pitiș,

ciripesc și ziua-mi cântă.

zeci de grauri, păsări sure,

de nuntire straturi strâng,

pri

Se lasă soarele la vale
Uitând celestul rol
În suflet curg lacrimi de jale
E ceea ce lăsăm obol.
Se răvăşesc stele pe cer
Uitând de rânduiala dreaptă
Mi-a mai rămas puţin mister
Din ce am mai trăit odată.
Se tot prăvale luna peste cer
Uitând că e tot însemna

romanţă târzie

De ce-ai plecat, de ce ai vrut să pleci,

Şi ai lăsat în urmă durerea pe poteci,

Cu viscole pe suflet, cu tunete şi ploi,

Nu te-ai uitat o clipă la mine înapoi.

Voiam să stai, să mai rămâi puţin

Şi calea rătăcită, voiam să ţi-o aţin,

Dar te-

Noaptea cu penel de pâslă

Doar speranţe-mi zugrăvise,

Ca să trec în lumi de vise

Am făcut din tine-o vâslă.

Ca de atâta dor în viaţă

Am citit ce nu am scris

Semn închis,deschis în vis

Într- un ochi de dimineaţă.

Drept zălog de dor alegru

Sorb cu palmele căuş,

Ieri, prima zi de vară, mi-am tuns iarba din capul locului, de timp.

Îl priveam şi mă uitam la mine, în oglindă. El era acelaşi,

doar la mine se schimbau culorile şi nu erau ruginite

şi nici furnicile nu le mai simţeam prin iarbă, cum muşuroiesc.

Acum

Împlinire

Sunt oaza plină de verdeaţă

În deşertul trist al sufletului tău

Priveşte-mă zâmbind şi învaţă

Să mă iubeşti acum din nou

Zboruri de rândunele în zori

Aduc iară gândul împlinirii

În viaţa noastră plină de culori

Seninul peste frământarea firii

Sper

Smaralde în rouă,

boabe de argint,

ninsori de petale,

sărutări de vânt,

glas de izvoare

trezire de flori,

dans de fluturi,

pomi cântători,

speranţă în suflet,

zâmbet pe faţă

bucurie-mi eşti

dis-de-dimineaţă.

Teiul timid 

poate-i  plesneşte floarea...

răspândind parfumu-i,

cere- ndurarea,

sub flori de tei,

în noapte,

atâtea au fost scrise...

de poeţi

şi inimi de dragoste-aprinse.

Doamne Doamne eşti acasă
ai spus să bat şi vei deschide
deşertul lumii mă apasă
deşertul Doamne din cuvinte

Ai spus să bat că vei deschide
pustiul Doamne-i peste tot
şi morţii vai nu-s în morminte
e prea pustiu să mai suport

Pustiul Doamne-i peste tot
deşertu

Conversez cu tine şi mă mir
cum te-ai trezit aşa dintr-o dată la realitate.

Erai mai întâi săracă cu duhul
apoi uşor apatică,
dar probabil şcoala, oamenii te-au schimbat
încât poţi să ucizi din cuvânt orice împotrivire
fără nicio sforţare,
fără presen

poemul despărţirii de tata

de trei ori a mai bătut inima lui tata apoi a stat,

i-am simţit pulsul cum se zbătea la mâna stângă,

mai stai, tată, nu muri, i-am zis, mai stai o clipă,

el m-a strâns de mână şi mi-a făcut semn că se duce…

şi s-a dus…s-a făcu

Voi, copilaşi înmuguriţi
Din vraja unui vis dorit,
Sub cer de raze aurit
Fiţi sănătoşi şi fericiţi;

Cu suflet pur şi fără vini,
Voi, travestiţi în îngeraşi,
Plini de candoare, drăgălaşi,
Nepreţuiţi, sfioşi, divini,

În gângurit de turturea,
Când a trăir

Ochii tăi

împletiri de ape,

izvoare de fulger,

despletiri de şoapte

născute din stânca

iubirilor tăinuite

sub floarea de iris.

O zbatere de suflet, aripă tremurândă,
A-nfiorat tăcută aerul dintre noi.
Și rezonând de viață-ntr-o inimă flămândă
A revărsat seninul în lacrima din ploi.

Un porumbel se naște sub geana unui vis
Și se avântă-n ceruri pe aripi de dorință
Dar vorbele, sunt

Suntem amândoi 
un cântec...
ce uneşte zorile
risipind norii de furtună
petale albe se topesc în visare
redând culoare zilelor,
peste Universul promis
eşti aici, te simt, te văd
şi totuşi o enigmă...
cu frăgezimea şi durata
unui timp
întineresc şi îmbătrânesc
în