Blog

 Când valul înspumat al mării

 Lovește țărmul dur, in forță,

 Aș vrea să-ti fiu a vietii torță,

 Atunci, în pragul înserării,

 Când vei veni din drumul sorții

 Să știu că mai trăiești iubite

 Si simți amorul meu fierbinte,

 Că nu venit-a ceasul morții.   

Stau urcată pe pervazul geamului și mă uit cum plouă

Trag un fum și îmi scutur scrumul, 

O ultimă satisfacție înainte de ciocnirea cu betonul.

Ce dureroasa e tăcerea....și continuă să plouă. 

Strig, dar strigatul mi se pierde în gol

Oare în cer îngerii au

Cine va mai avea grijă de mine dacă tu pleci?

Așteaptă-mă, te rog, îmi iau valiza și vin cu tine, 

Nu mă lăsa aici, dacă pleci am să fiu singură pe veci. 

Tu, înger frumos, așteaptă-mă, vreau să vin cu tine....

Nu închide ușa în urma ta, lăsa-mi speranța

Te știu eu visator cu ochi rotunzi
Ce porți atâtea patimi în privire
Farmece străvechi în vorbe bine-ascunzi 
Să furi din inimi stropul de iubire.

De mic taică-meu mi-a spus,

Să-mi măsor cu grijă nasul,

Iar eu, pe unde m-am dus,

Cu cei buni îmi ţineam pasul...

Anii  iată au trecut,

Mi-a venit vremea de ras,

Timp în care n-am ştiut,

Decât să mă uit la nas...

În zadar îmi spunea mama,

Să nu mă întrec

Suflete, ai ars 

lumânări în noapte

pe rugul iubirii,

visele deşarte.

           *

Dogoarea-ţi inima-mi topeşte...

topită... plânge ceara,

lacrimi de chihlimbar

rosogolind una după alta

cutezanţa, speranţa,

credinţa, voinţa.

Vorbe nerostite...

Verbe interzise...

                                     poetului Eugen Axinte, in memoriam

Talentul... dar nu,

nu-ţi voi spune mai mult,

să nu-ţi înflorească

rotundă petala

presărată de fiorul creaţiei,

... când voi păstra pentru mine

numai părţile de vorbire

din glasul ţărâni

De-atâţia ani vorbeşte Prutu-aceeaşi limbă,

iar malurile-i înţeleg mesajul dus

de apa care curge în valuri ce se plimbă,

cu unduiri mocnite şi pline de pătruns.

De-atâţia ani vorbeşte-aceeaşi limbă Prutul

şi îşi adună malurile mai aproape,

că

Ca într-un joc de poker mut,
am suferit și am pierdut
când am crezut în absolut.

Destinul hâd, ca un agnost,
m-a-nvățat că n-are rost
să cred în veșnic adăpost.

Nici n-am știut, filosofând,
că viața te împinge-absurd
să muști țărâna, orb și surd.

Când

E sâmbătă seara, afara e timp urât vântul suflă cu furie,parcă ar dori să smulgă ferestrele și să năvălească în încăpere să o supună furiilor sale devastatoare.Poate privind pe fereastră și văzând cum nepăsătoare îi ignor descătușatele furii, punând

Din depărtări cu alabastru-n plete
Undesc, pe portative de hermină,
Magnifice acorduri ce se-mbină-
Irumpere de clopoțiri discrete;

Din nevăzute colțuri, ca vrăjite,
Uimiri trezind în inimi tumultuoase,
Mănunchi de note dintr-o liră scoase,
Inundă-n j

E PRIMĂVARĂ, IAR!!!
acrostih

E primăvară, iar, în a mea clipă,
Lumina-și cerne pulberea divină,
Emir, Pământul, florilor se-nclină-
Nobleței lor, culorii lor –risipă.

Acord cu-ntrilurit de păsărele,
Vivace, cu ecouri cristaline
Omagiază, suflete să-mpl

Seara urcă pe scară, aşteaptă asfinţitul,
geana soarelui sângeră stropi de lumină,
mâinile mele ca la un semn se ridică
în palme se stinge un foc fumegând,
muşchii poartă în ei resorturi întinse.

Degetele apasă pe clapele nopţii.

Setea naşte ape m

aventura unui poetoman

lumina trece

 dintr-o rană în alta,

cum să mă iubească luna

când eu cioplitor cu dalta

am stârnit deja furtuna.

am trecut

 printr-un trecut netrăit,

am fost

un aventurier poetoman

m-am întors

 din aventură rănit,

ieşit dintr-o clinică

 mai

Ce-mi place oare-n poza ta?

Nu știu... Să fie oare

O urmă de ”nu mă uita”,

Sau o fi altă floare?

Privirea-n care mă scufund,

Curată, tristă, mare?

În ochi tu ai ceva profund,

Ce încă te mai doare!

Te știu din sufletul ce-ai pus

În versu-ți, o splendoare!

Aic

Adierea mea sfântă


Adierea mea sfântă din cer de tăcere,
în ambiții virgine, te găsesc dreptul rost,
aprinzi universul...durerii din sfere,
se pare la porți, începutul a fost.

Ți-e ființa un vis... virtuții plămândă,
pe drumuri de taină din v

Ziua s-a trezit cu noaptea-n cap.

I-a pregătit o cafea neagră şi tare, fierbinte,

să o ţină trează până pe-nserat. Zorilor le-a trântit

în uleiul încins din tigaie, nişte ouă, ochiuri,

soare să fie, să crească mari, să lumineze peste zi

şi eu alerg.  

Sunt femeia care se teme de femei,
nu mă bazez pe promisiunile lor,
mai bine nu le respir aerul contagios
cât o lungime de prietenie.
Ochii după ce ni se întâlnesc
rămân cu cearcăne
ce lasă urme cât îngheţul primăvara târziu
în grădinile din suflet.

M

Gata, bre, schimbăm macazul

Dacă ai sărit pervazul

Şi, să vezi, eu te-am zărit,

Nu mai poza în cinstit…

Gata, bre, schimbăm macazul!

Nu mai face pe viteazul,

Că ţi-ai părăsit nevasta,

Te-am prins şi cu asta, basta…

Gata, bre, schimbăm macazul!

Vai, te-a co