Blog

Lipit de sat ca timbrul
cu blugi din piele de drac
poetul pletos ca zimbrul
sare ca mugurul din copac

Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote

 Ȋţi vei aduce-aminte, tu,

Cȃnd peste ani, vom fi sau nu,

Aceste clipe ȋnsorite

Ce pȃlpȃie ȋn vremuri triste,

Aceste zile de iubiri,

De iubiri și de tȃnguiri

Ale inimilor doruri

Ce rezistă printre nouri.

Ȋţi vei aduce-aminte, cȃnd

Ȋţi murmuram duios un gȃnd

A doua zi ,cum fuseserăm invitați, am mers cu toții acasă la Haralamb la ora prânzului.Făcuseră focul în grădină pentru grătar,și aranjaseră masa în fața casei în grădiniță. Era timpul frumos,o zi de toamnă însorită, și frumoasă cu miresme de mere pâ

Suav si dulce al tau sarut
Pe buze il simt si acum...
De dragoste mi-e sufletul plin
Candiv si dulce ca mireasma unui crin
Cu cheia iubirii din Even venind
La sufletul meu ..ah.. cheia mergea..
E..piesa pentru..inima mea! 

E seară şi vântul primăvăratic de marţi se năpusteşte asupra mea, muşcându-mi nemilos din obraji, din ceafă, răvăşindu-mi părul.  Câteva raze rătăcite de soare străpung cerul violet, încercând cu o ultimă zbatere să  mai întârzie profeţia.

Tocurile lo

În asfințit pădurea renaște spre-a muri

În somnul ce alină truda de peste zi.

Doar luna mai frământă al duhurilor pas,

Fiindcă-n tăcerea nopții atât a mai rămas.

Stăpână este viața și dorul ei hoinar.

Nici măcar lumea-ntreagă nu-i pune azi hotar.

Lumina c

Din torentul de idei ce au fost cândva sprinţare,

sunt paj al Venerei

peste ştersele urme ale rătăcirilor mele

se-aşterne cerul bolnav cu spuza de stele,

nopţile pline de rouă, apele, pădurile, frunzele,

mi-au fost de-o viaţă prietene şi  călăuzele,

m-a durut lacrima dulce, ştearsă de vânt,

când îngerii

Tu ești cuvântul, eu baladă.

Suntem un tot când ne rostim.
Dar stelele când stau să cadă
Iubirea nouă ne-o înnoadă
În veci să nu ne despărțim.

Se tot vorbeşte azi despre iluzii...

O primăvară despletită-n noi,

Purtând pe trena-i, roiuri de albi fluturi

Lovindu-se cu tâmpla de noroi. 

Chipuri triste... oncologie...

Moartea desenează pe feţe

Imagini nepermise şi dure -

Amare cutume. 

Mătur clipele să aflu de unde-mi vin

şoaptele de dor când le gândesc, pe hârtie

sau,

poate, ele îmi strecoară cuvintele din timpul

în care alerg viaţa de la un capăt la altul, fără ţintă

sau

eu sunt ţinta lor, fără să ştiu că bat,

pe loc, paşii pe un p

Zorii s-au deschis în scrâșnet de albine și bondari

Ce-au pornit s-adune mustul florilor cu-arome tari.

Codrul și-a pornit concertul în hățișu-ntunecat,

Iar în ceruri, norii – brazde se aleargă ne-ncetat.

Adierea înfioară capul ierbii ce, plecat,

Se înch

Ruptă din coastele-mi curbe
o văd cum revine,
bucurie şi durere
în coşul pieptului puse.

Cu o armură elastică
pe toată pielea o simt
cum se desenează
subţire umbra ta visătoare.

Este flacăra, scara de lumină
ce se-nalţă cu seninătate,
pune umerii pe co

Nu-s prizonier...


Nu-s prizonier, doar rătăcit prin gânduri,
chiar dacă-s trist, o pricină mi-e zborul,
ridic pereți de brumă printre rânduri,
sau poate vina...vina mea e dorul.

Nu-s prizonier, când ziua mi-e senină,
sunt doar o consecință...

E cald. Mirosul de măr şi scorţişoară, lumina dulce-galbuie mă face să întârzii în pat dimineaţa asta. Un zgomot înfundat imi provoacă fiori reci, mă cutremur. Vântul cutreieră lumea nestingherit, urlă, se contorsionează pe la colţurile caselor, se-n

ce ar fi fost dacă

aş fi simţit,

zăpezi parfumate în mov

căzând pe liniştea zidită între noi.

ar fi fost o uimire

desprinsă din oftatul ploii,

ce mi-ar alerga

fericirea prin trup 

aproape că aş fi simţit

viaţa curgând prin vene

ca un bolid scăpat de sub contr

Mă angajasem de câteva zile... Să fi fost două săptămâni. Femeie de servici pe la scări... Viaţă grea pentru un ban cinstit! Între timp, la una din scări a murit cineva, un bărbat. Nu îl cunoscusem vreodată. Ziua părea una obişnuită,doar ciudata mea

fiinţele care trăiesc în somnul meu
s-au schimbat, nu ştiu cum
dar le-au crescut gheare şi colţi şi păr
din când în când le mai ieşea un os
prin genunchii de sânge
şi se auzeau de nicăieri
respiraţia timpului greoaie
şi ghilotine desprinzând universul
dintr