Blog

Te vreau pe șes 

precum grâul ales, 

să gustăm amorul

cu chip de fluturași aleși 

să rătăcim prin univers deschis 

în glasul tău de vis 

să rămân un crin special, 

când vara zâmbește 

vesel în noapte, 

un dans feeric 

deasupra noastră. 

palme din sticlă
susțin
podul de aur-
soarele,
abia se mai vede
prin pâclă...

fumigene:
supa-i reîncălzită-
respirația dragonului
roșu
e tot mai aproape
de strada pietonală...

numărând arginții,
iuda
sponsorizează o altă
mișcare progresistă:
vic

Se rup tăcerile la margine de gânduri

părerile de rău din umbre se desprind

ajung izvoarele în albia din prunduri

când dorurile vin peste uitări doinind.

Iar pacea clipelor rămase fără ceasuri

se scurge-n liniștea decorului umbrit

de fagii care dor

          Jocuti de cuvinte - cătun

          Geografie lingvistică

          (de la cătun la Hamlet al lui Shakespeare)

          Cătun

          Moto: „Cu ce am idolatriza, noi, românii, Istoria? Descindem dintr-unul din neamurile cele mai num

Pădurea cu stejarii seculari

adună sfinte taine peste vreme,

prin inima bătrânilor stejari

curg fermecate râuri cu poeme.

Eu le ascult din nevăzutul rai

ce dăinuie sub bolta siderală,

în falnica pădure să tot stai –

măreață și eternă catedrală !

Po

Zilele trec, eu cu sufletul meu vorbesc, 

Lacrimile le ascund, la tine mă gândesc, 

Gândul vrea  mai departe iar să plece, 

Primăvara multe flori albe îmi aduce. 

Au fost ani și mai multe clipe între noi,

Eram visători și mai  fericiți amândoi,

Mergeam li

Trec anii prin viață și viața prin ani,

le simt înlăuntru dansând împreună

pe vatra de lavă din mitici vulcani,

când timpul iertării începe să-apună.

Mă-așez pe un brâu de tăcere uitat

în vagi amintiri refuzând să mai vină

la uși redeschise cu vechiul păca

• Ascund în inimă mai multe tăceri, 

Când gândurile toate mă înconjoară, 

La geam dansează altă primăvară 

Alergam printre visele nopții liberi. 

Printre stele petale multe zboară, 

Senina noapte printre calde adieri 

În altă primăvară eram mai tineri, 

Un g

In noapte gândul cu mine vorbește, 

Luna pe cerul nopții mă urmărește, 

M-am gândit să-l pictez pe o pânză,

La geam  strălucește frumos o rază.

Încerc să mă ascund bine între stele, 

Vreau să dorm și să visez printre ele, 

Cuvintele au fost scrise cândva

Imi pictez sufletul cu multe cuvinte, 

de anii plecați îmi aduc mereu aminte,

Stropi de lumină primăvara picură,

la geamul casei o floare albă tremură.

În lăcașul sufletului fac o mică rugăciune, 

sufletul meu deseori multe îmi mai spune

Acum orașul este

Am în suflet ascuns un trandafir, 

el ține locul unei mari grădini,

Aerul rece al primăverii îl respir,

numai în amintirea ta mă sprijini

O iubire adevărată este mai curată, 

valorează cât un castel mare pustiu,

Îți luminează frumos viața toată,

să îmi asc

Erau odată 3 elemente: naivitate, tărăgănare, valoare, fiecare purtând o culoare, albastru, roşu şi verde. Culori care se redescoperă, iar combinate cu alte culori prescriu metafore febrile.

Prima dilemă: acril sau ulei?

Acril – tango dureros la preţ r

          Jocuri toponimice – Azov

          Geografie lingvistică

          (postarea precedentă)

          Azov

          Moto: „Чему́ быть, того́ не минова́ть - Nu puteți evita ceea ce este menit să se întâmple.” (proverb rusesc)

Calatoresc primăvara printre cuvinte, 

am multe gânduri strânse în minte,

Deseori privesc mai atentă pe stradă,

aștept ploaia peste noi iar să cadă.

Mergeam amândoi printre multe flori,

ascultam atenți ale primăverii acorduri, 

Vreau să te invit la

Gândul iar cu sufletul meu vorbește  

Luna pe cerul nopții îmi zâmbește, 

M-am gândit să-ți scriu câteva rânduri 

sunt pline mereu de multe înțelesuri.

Încerc să-ți găsesc sufletul printre stele,

călătoresc deseori noaptea printre ele,

Te regăsesc

Descântec

de Gabriela Mimi Boroianu

Tu mă desfaci petală cu petală

De parcă-i vrea destinul să-l descoși,

Mă recompui, în vers, cu-a rugilor cerneală

Ce-o plâng mireni din ochii lor sfioși.

Și mă destrami, cum frunza se destramă 

Sub palmele de brumă-n no

Ne îndoim genunchi a rugă

Și mâini spre semnul sfintei cruci

Le răstignim ades, pe fugă,

De parc-am fi mânați cu furci!

Nori negri-mbracă zări ostile

Cu fulgere pe la răscruci,

Tunet despică nopți de zile

Trezind din vise mii de prunci.

Se-ntind pustiuri p

Un cânt de sirenă venit de afară,

ajunge-ntre ziduri, la vechiul castel,

când visul, în noaptea toridă de vară,

mă poartă-napoi, peste ani, la Kristel.

În suflet mi-aduce, pe căi nevăzute,

noian de-amintiri, ancorate-n trecut,

le pune de strajă pe brâu de

O postare de pobă pe noul site. „Ce-i pe mine și-n ladă! Când mă-mbrac parcă mă mut!”

Sănătate tuturor!