Lacul aburind în zare,
Luna clară-n depărtare,
Frunze galbene pedestre
Fac decorul de poveste.

Roşul soare-n buza sferei
Înfloreşte ochiul terrei,
Şi cum merg eu pe cărare
Luna fuge, soare-apare.

Şi o ceaţă albă, deasă,
Voal de proaspătă mireasă,
Pasul

De ce visam

De ce visam, iubito, sub zori straini departe,
sub zambete ce-n noi inchid nemarginirea
si-n dorul tau tot drumul ne scrie cate o carte
sa rastignim pe veci, in suflete iubirea ?

De ce visam, iubito si marea si-apoi munti,
speranta ce-a ramas,

Gemeni

-Ce slăbiciune poate pune stăpânire pe-o mamă să-şi lepede pruncul, doar pentru că s-a născut fără picioare? şi ce putere şi credinţă în Dumnezeu a avut femeia fără de prunci care l-a înfiat? sau nu mai existau copii normali , întregi? ba da er

ÎN TRUNCHIURI... 

În trunchiuri clatinarea zilei, 
slujește- o frunză-n dunga ei, 
silabă tace-n linii moi copilei, 
flămândul dor, de dorul ei. 

Ce mut e jocul de pe cer, 
când nori coboară, gânduri taie, 
cum se întinde peste tot și pier, 
în vis

         LĂUTAR CU PLETE DALBE

-   Lăutar cu plete dalbe, tot mai tânăr îmi apari;

Dacă berea curge-n halbe la Matilda-n Grădinari.

Când mă uit în sânul ei,  tu mă urmăreşti, ţigane?

Din arcuş îţi ies scânteii, iar pe faţă ai broboane…

Văd în ochii tăi

Din aer aspir cu nesaţ dorul (cu)prins

între începutul şi sfârşitul din mine,

să fie unul şi acelaşi, un tot în primăvara

din toamna mea în care mi-am lăsat

cântul pescăruşilor albaştri să zboare

în (ne)cuprinsul tău. Orizontul din privire.     

13.0

Mă beau dintr-un potir de argint
moştenind sângele de la strămoşi
învolburat şi năvalnic,

în faţă c-un început de mileniu
aşezat în picioare de lut pe drumuri de piatră,
nu văd ce se mai poate întâmpla.

Izvoare aprinse de idei nasc lucruri năstruşnice

Cu cerul aşezat pe pământ în valurile stropilor

de ploaie de jos în sus, am adunat scoici să ascult

marea la ureche, noaptea când adorm cu vise

care plutesc aievea peste clipele ce stau să vină,

să se aşeze întru (re)vederea din timpul meu, a mării.

Dacă ți-aș pune sânul căpătâi, 
Și-n umbra mea te-aș înveli,
Ca-n brațe mie să-mi rămâi, 
Tu crezi că m-ai putea iubi? 

Dacă ți-aș spune vorbe de alint, 
Și visele le-aș cerne printre stele, 
Cu brațele să te cuprind, 
Vei vrea tu să rămâi în ele? 

Dacă mi-a

Din neguri


Din neguri de tăcere, ai apărut sclipire
să cad eu în genunchi și să-ți sărut pământul,
dar îmbrăcând o lume cu-o capă de iubire,
a ta îmbrățișare, ce-o dai, destramă gândul.

Eram cândva un râu, lumini singurătății
și nu știam că e

Nu tristeţea cu ochii de ceară
topiţi peste cuvinte
îmbracă haina poeziei,

ci mult mai mult decât răsăritul
ori apusul, amiezele înalte,
glasul ce poate înflori sunetele
până ele devin surâs ori lacrimă.

Sufletul se mângâie singur,
urcă pe clape şi apa

Cred


Cred că mai respir doar lumina
privirii tale, la marginea ploii,
care o caut, contemplu,
picurandu-și savoarea
unde începe Pământul,
sau râul care te desparte de mine.

M-am îndrăgostit de cuvintele tale
cochilii,pe care nu le-am dus ni

cina cea de taină

într-o zi ne vom întâlni undeva

 la răscrucile infinitului,

acolo vom da o masă festivă

cu toţi prietenii cu care

ne-am întâlnit în umila noastră viaţă

şi ne vom povesti toate năzdrăvăniile

pe care le-am făcut pe pământ;

pe sub noi vor tre

Prin nori de ceţuri, paşi îmi port şi duc,

Unde să caut, pe unde să apuc?

Nu te găsesc, nu mă găsesc pe mine.

Putere n-am să nu gândesc la tine!

Închisă-n clipă noastră eu am rămas,

iubirii să-i clădesc în vise popas.

Trec zilele, de neuitare-s pline,

P

Sorel şi Şoricel

Era orfan de trei zile; tatăl a căzut pe frontul de vest în încercarea de a-şi apăra familia, apoi mama …Prea micuţ, n-a avut vreme să afle de la părinţi ascunzişurile vieţii; trebuia să le descopere singur. Nici n-a ieşit din casă -

Ploaia ce semne şi-a pus
pe vara ta încinsă de nisip,
aşteaptă acum un răspuns.

Şi decuzori mă răsfaţă,
mă aşază la picioarele-i ude
s-aud cum foşneşte pământul,
de mi se risipeşte în priviri tot cerul.

Buzele munţilor sorb crudul din aer,
de clopotele