Blog

se clatină toamna

se clatină toamna-n

 spuza de nori

şi aripile ei se lasă

tremurate pe-o frunză,

amurgul e roşu,

orizontul doarme

pe-o costiţă de dor,

turme de stele

cad ca o vrajă

pe ape de nuferi,

iar luna visează

albastrele zări.

joi, 18 septembrie 2014

În pragul nopţii, cu privirea-mpreunată

a rugă, gândeam la lumina stelelor

ce vor să străpungă norii.  

Nu-mi dădeam seama dacă şi le-au ţesut

în pânza lor sau ochii mei erau împăienjeniţi.

Mă plimbam eu

sau doar dorul meu alerga nebun

în susul şi josul

Stau nopți...


Stau nopți întregi zidind o așteptare
curgând în ape din albastre zări,
clipe frumoase, dăruite-amare,
stau nopți și adun, tăcutele chemări.

Apus îmi pare răsăritul,
căci mă trezesc în zori cătându-mi vise,
în dangătul de nori

E construită în suflet şi cu suflet

şi o candelă mereu dă lumină paşilor

ce-mi poartă trupul spre locul nostru.

Tată.

Un loc ferit de toate privirile care iscodesc zarea.

Suntem doar tu, eu şi el-Sufletul. Nu ne lasă singuri

niciodată şi florile… Le ve

Curg amorţite sentimente

Pe raza soarelui domol

E toamna ce adoarme chiar cuminte

Lăsând arome de un gust amăgitor.

Aburul vieţii e confuz

Ea moartea ne-mpresoară

Dar va învinge aerul difuz

Pe care ea natura îl măsoară.

Berzele au uitat sa mai străpungă

Nemăr

Nu am crezut


Nu am crezut ce mi se întâmplă,
când simt minune și ascult,
sau bate inima la tâmplă,
urcându-i seva-n trunchi de lut.

Nu am crezut că îi așa mare
un dor stea, o mamă vis
nici grija-n zi, chiar lucrătoare,
cu porți deschise-n P

Albi de răcoarea toamnei se aştern norii

pe cerul meu albastru şi soarele îşi aruncă

razele peste ochi când înalţ privirea.

Se tulbură în puncte negre.

Mă zgârâie,

mă sâcâie,

mă calcă pe bătături mintea.

Încolţeşte gândul printre rânduri şi lupta contin

          PANSELUŢA DIN GRĂDINĂ

Dealuri multe, -mpădurite, pline de minunăţii:

Flori cu alese miresme presărate pe câmpii,

Dar o floare, o soplendoare, și ce parfuma miros!

Am găsit-o într-o vale, sub alunul cel umbros.

Nu ştiu cum a reuşit!... în poian

Ne-ndepărtăm mai mult pe zi ce trece,
Prăpastia tăcerii creşte între noi,
Lumină nu-i şi parcă-i mult prea rece
Cuvântul ce-mpărţea iubirea-ntre noi doi.

Colegi de-apartament, ne ocolim tăcuţi,
Să nu ne-atingem cumva din întâmplare,
Uitând de frumuseţea an

Duminicile ,toamna, au gust de tămâie,
Câmpia respiră dintre lanuri solemn,
Sus pe dealuri fură grauri gureşi din grâie
Cerul sculptează inimi livide în lemn.

Duminicile, toamna ,sunt grele, rotunde,
Frunzele galbene ţipă-n stol de cocori,
Ochiul vânăt al

Să torn amintirile peste mine, am fost aseară şi muzica

mă purta pe ringul de acum două decenii. Îmi tremurau

picioarele şi oasele se loveau între ele. Doar eu singur

între atâtea feţe „noi şi vechi erau toate”. Îmi părea că aveam  

senzaţia aia de no

Bunicul meu a fost un om rău

Avea vorba aspră, privirea tăioasă şi-un suflet hain; toţi se temeau de el! era om rău bunicul meu!
-Gherasime, fă cotarla aia să tacă, trezeşte găluştile! îi zicea bunica .
El ieşea val-vârtej afară, închizând uşa încetişo

Înalte şi subţiri îţi erau
picioarele,

de se ridicau până la gât
şi parcă în peniţă desenate
aveau pulpele şi coapsele-n palme.

Nurii îmi stăteau în ochi răbdători
puţin ascunşi şi rotunzi
ca marile mere coapte.

Cu privirea căzută din unghiuri,
că doar

N-a avut timp pentru mine aseară sau eu de el. Nicio secundă

nu i-am privit limbile cum trec. Eram prea ocupat şi supărat

că nu am clipele ce-mi trebuiau să recuperez trecutul. Vorbeam

pe repede înainte să apuc să stau şi să ascult amintiri, trăiri, v

O simplă ramură din gândurile mele se extinde departe în zare,
se-mprăştie, explodează şi contagiază Universul,
dintr-o dată, apare un cerc luminos care atrage prin energia sa
şi toţi mugurii de iubire se transformă într-o floare de dragoste,
devine

iubirea este un soi de chateaubriand /spumoasă ocazională/
dă dependenţă de gradul zero
dacă seisemele fac victime colaterale
iubirea cu certitudine îţi injectează
în ochi morfina revederii

Nu mi-e lumina...

Nu mi-e lumina încă istovită,
chiar dacă mi-e scăpată de sub pleoape,
către o zare-n doruri răvășită,
când străjuiesc alt dor ce-l țin aproape.

Adaug pașii mei în largul zării,
aceia care sper că mă vor duce
lumină sub pova

 nu ți-am mai scris de mult o poezie,

 pictând cuvântul în silabe-albastre

 culese-n zbor de dincolo de astre,

 la  ceas târziu, când ora este vie

 te las  să zbori, deși mi-e greu, iubite.

 mi-s  pașii-mpiedicati în clipa-aceea

 când începutul scris-a ep

Vinovat de iubire în toţi anii ăştia, mă aflu. O aruncam

în fiecare fâlfâire de aripi din zborul păsărilor de dor  

nebun, de albastru, până-n toamnă, cand plecau

în ţările calde şi eu rămâneam să-mi ling  

rănile lăsate în trup de zbateri de ochi

clip