Blog

Din nemurire, iubirea cheamă cerul

pe cărarea albastră presărată cu nori

de alb. Adânc în privire matelotul

dirijează cârma printre stelele nopţii.

Şi tună şi fulgeră cu încercări de oprire.

Zvâcnetul din piept îşi coboară capul

scânteind valurile poticn

Simțire

Mă simt uneori izvor și fântâni,
alteori un actor sau să-i zicem un rol,
aplaudat la un țărm,de pescari mai bătrâni,
pentru tot ce-a rămas,din căderea-mi în gol.

Mă simt uneori,ca o amforă...toarte,
pescăruș cu strigarea,ce o mai are în gât,
p

Dacă te uiţi la mine doar zâmbetu'-l priveşte
Nu te uita în jos la rănile din talpă
Şi nici la ochiul care de lacrima sclipeşte,
Căci te va copleşi durerea lumii toată!

Priveşte auriul ce mi l-am prins în păr,
Ca să ascundă paloarea ce-obrazul a cuprins,
S

Îmi scrie ploaia gânduri pe fereşti,
Pictându-ţi dorul după cum i-ai spus,
Să ştiu că îţi sunt gând când te trezeşti
Şi vis apoi, când soarele-a apus.

Disperare-ai pus în glasul ploii
Când clapele fereştii le atinge,
Cu mâinile întinse-ale nevoii
De parcă a

Nicio apă nu-i mai tulbure decât apa morţii
în care se spală toţi oamenii
indiferent de poziţia socială
ori de avere.

Când treci ca o noapte zdrenţuită
cu pieptul plin de stele,
se scutură roua cu un murmur subţire
care-mi udă palmele
unde florile dor

panglica boţită din păr
îi mirosea a fân plouat
legăna strîns pisica tărcată
pocnindu-şi genunchii ascuţiţi
de rotunjimea pietrelor de râu
mieunatul pisicii languros
masca o acarofobie

fata cunoştea (muşcăt)ura păianjenilor
picioarele lor perfide strecurându

Pe cerul sufletului meu

acoperit de norii cenuşii ai desnădejdiei

subit  a apărut pentru o clipă curcubeul,

inima a început să bată zgomotos

ca un imens ceas cu pendulă,

relicvă din secolul trecut

Legiuni de îngeri îmi apar

pe cerul minţii târziu în noapte

Trecere

Cum trece câte o noapte,cum trece viața noastră
zmulgând un zâmbet vremii și zării istovite
cunoaștem oamenii,locuri și zarea cea albastră,
nu taina din durere,nici clipele trăite.

Ce-a fost cu-adevărat,nu se va ști nicicând
nici visu

Inima mea se mai îndrăgosteşte
numai cu ochii,
nu mai risipeşte farmecul trupului tânăr
prin sânge chemarea urcând.

Mai rar scoate capul câte-o vibraţie ascunsă
ce porii mi-i umple cu vise
în anii ce vin încărcaţi cu păcate.

Tot mai atins de chinul dur

Încătuşat de stelele din cer,
(Prizonieră-s unei vieţi pustii)
Îmi cânţi cu vântul serii lerui ler
Să nu te uit până-ai să poţi veni.

Cu lumina Lunii cea măiastră,
Ai descântat cuvintele de dor
Crezând că poate aripi au să-mi crească,
Să pot s-ajung eu, pân

Unde totul se măsoară
cu lungi aşteptări în cuvinte,
caut litere frânte de greutate
în lanţurile propriilor simboluri.

În câteva doze de substanţă neutră
prind culoare violetul şi portocaliul
iar incolorul e trist.

Ridurile mele sunt incolore,
anii mi

între mine şi Suflet e (de) trei paşi. Unul

al meu, unul al lui şi celălalt e gardul  

dintre noi. L-am luat la măsurători. Am întins

ruleta. El are aripi.

Îi măsoară înălţimea ce mă desparte

de albastrul din privire necuprins de roşul

orizontului străbăt

Oprește vântul

Oprește vântul măcar pentru-o clipă 
și pune-ți gândul în tăcere, de întrebări 
un vis mai am iubito și-o aripă, 
nu îmi mai cresc tulpini, nici frunze mări.

Mă îmbratisezi cu valurile stinse 
îmi pui laolaltă dorul și chemarea 
și zările ce-

am căutat,

am adunat,

am calculat

şi încurcat de socoteli întoarse de minte, nu

am găsit nimic să (cu)prindă legătura

dintre noi. Dintre mine şi Suflet. În albastrul cerului

voi scrijelii

cu buricele degetelor până la sânge,

sângele meu,

inelul etern al iub

În grai ardelenesc:

Trandafir  îmbobocit,

Amu vreme o vinit

Ca să pui pă capu tău

Coronița de sasău.

       Refren:

Țâne, Doamne, mnireasa

Cât o țâne Vlădeasa –

Verde ca primăvara,

Roditoare ca vara!

Țucă mâna la părinți

Că o fost ca niște sfinți,

Mare grije

Când apa devine duşmanul de moarte
şi-ţi pune durerea pe suflet
lacrimile te ard sub pleoape.

Ele vor topi suferinţa
în tristeţe pe faţa anotimpurilor.

Agoniseala mâinilor risipită
zăvor pune gândurilor de mai bine,
viitorul îşi trage cerul mai aproape