Blog

Tu cea care o să mă locuieşti
stăpânind teritorii ingrate,
dă-mi un loc al iubirii
în care nimeni să nu mă înşele

în trecerea printr-un cearcăn miop.

Ceasul ce-ţi împarte timpul egal
e inima mea bântuită
de marile temeri
ce nu le spune.

Chir dacă o împr

Aştepţi amarul clipei

Să picure amorul

Te lepezi de ispite

Apoi le duci iar dorul.

Te reclădeşti din mine

Absorbi el infinitul

Dar încă nu e bine

De când aştepţi zenitul.

Priveşte-mă din mine

Vei regăsi durerea

Trăieşte ce-i doar bine

Şi vei avea puterea.

Nu te

Sunt topită după Lică,
Arată spectaculos!
Scofâlcit ca o bunică,
Ca ţânţarul musculos!
.
Ochii câşi, sticloşi, mă-nmoaie.
Sub sprâncenele vâlvoi,
Creţe ca blana de oaie;
Sunt adânci parcă-i strigoi!
.
Obrajii cer dezmierdare,
Cu patos i-aş mângâia,
Dar nu-i simt

Suntem

Suntem cu toți o toamnă, așa a fost să fie,
silabisind tăcerea din clipe până când
ne vom trezi cândva, în vremea cea târzie,
ca frunze care curg, spre rădăcini din gând.

Suntem parcă o plajă, îngropată în nisip
tăcând în depărtări, un dor î

Sunt prins în caruselul clipelor.

Au pornit ca un vârtej, jocul lor

de dute-vino stare de viaţă.

Totul se învârte în jurul meu

cu o repeziciune din care nu ştii

când eşti ameţit de yin şi de yang.

Agonie şi extaz. Te-ntrebi doar

dacă poţi să-ţi declari

Roşii sunt gândurile mele

Când fierbe lacrima în soare

Mă regăsesc pierdut în stele

Iar sufletul e o paloare.

Armurier de prin trecut

Şi viitor pierdut în soare

Am cutezat să nu ascut

Simţul uitat al vocii tale.

Se umezesc în stoluri negre

Dureri ce încă mai

Minciuni spuse râzând, minciuni spuse plângând, 
Minciuni spuse în glumă sau sub jurământ. 
Minciuni spuse din ochi, minciuni spuse țipând
Minciuni spuse duios sau ca o vorbă-n vânt.

Minciuni spuse o dată sau ca un mod de-a fi
Minciuni spuse așa...de drag

În zboruri prind aripi și mă-nalț spre lume

să prind curcubeie din cupe de flori.

Să stric prin speranț-ale vieții cutume

și dorul să-l vând pe la margini de zori.

S-adăp nerăbdarea și gândul sihastru

din pulberi de stele căzute în sori.

S-alung, înc-odat

Tu desenezi

Tu desenezi cu mine dansul
din anotimpul meu cu fructe,
un mers neînceput în valsul
cu mare dor, în doruri crunte.

Aș vrea să-mi fii fântână, sau o mare
în vadul ei rămasă fără valuri,
din ciutură cu apă, viața-ntreagă,
ești marea mea cea

Spulbera mintea în gânduri răsfirate

din fumul rotocoale trimis în zare

şi aştepta răspunsul din tăcere.

Tăcerea unui telefon fără fir,

deranjat tehnologic când stăcana  

de cafea, cândva aburindă,mi se scurge

pe gât şi zaţul se-mprăştie peste pietre.

P

NU VOI PUTEA...


Nu voi putea pleca vreodat'iubire,
din viața ta nu voi pleca nicicând,
voi modela iar vise-n nemurire,
m-aș zăvorî la poarta ta...sfânt gând.

Nu voi pleca, iubito, nicăieri,
de-aș fi un vultur, eu renunț la zbor,
îmi voi lega

E TOAMNĂ

E toamnă şi a căzut brumă,
Pe unde mi-au murit părinţii,
Mai vino, gândule, şi du-mă
Ca să mă rog pe la toţi sfinţii.

În tânguirea lor eternă
Şi umbra lor parcă mă mustră.
E- atât de dulce şi de ternă
Această linişte lacustră.

Doar timpul cade peste

Foşnea printre frunze, un gol de aer

din toamna aşternută, un vânt de culori.

Îmi purta gândurile spânzurate în privirea

plecată-n zborul sufletului. N-aveam somn.

Eram ţintuit de răcoarea nopţii…   

18.09.2014, ora 23,44’

mi se scurg printre degete

precum perlele de rouă

sfărâmate de sărutul soarelui.

Înalț mâini de lut să

pătrundă în abisul cerului -

rugă mută în ceasurile de

singurătate.

Mă învălui în privirea-ți

verde ca într-o mantie

înstăpânindu-te

în teritoriul virgin

al s

se clatină toamna

se clatină toamna-n

 spuza de nori

şi aripile ei se lasă

tremurate pe-o frunză,

amurgul e roşu,

orizontul doarme

pe-o costiţă de dor,

turme de stele

cad ca o vrajă

pe ape de nuferi,

iar luna visează

albastrele zări.

joi, 18 septembrie 2014

În pragul nopţii, cu privirea-mpreunată

a rugă, gândeam la lumina stelelor

ce vor să străpungă norii.  

Nu-mi dădeam seama dacă şi le-au ţesut

în pânza lor sau ochii mei erau împăienjeniţi.

Mă plimbam eu

sau doar dorul meu alerga nebun

în susul şi josul

Stau nopți...


Stau nopți întregi zidind o așteptare
curgând în ape din albastre zări,
clipe frumoase, dăruite-amare,
stau nopți și adun, tăcutele chemări.

Apus îmi pare răsăritul,
căci mă trezesc în zori cătându-mi vise,
în dangătul de nori

E construită în suflet şi cu suflet

şi o candelă mereu dă lumină paşilor

ce-mi poartă trupul spre locul nostru.

Tată.

Un loc ferit de toate privirile care iscodesc zarea.

Suntem doar tu, eu şi el-Sufletul. Nu ne lasă singuri

niciodată şi florile… Le ve

Curg amorţite sentimente

Pe raza soarelui domol

E toamna ce adoarme chiar cuminte

Lăsând arome de un gust amăgitor.

Aburul vieţii e confuz

Ea moartea ne-mpresoară

Dar va învinge aerul difuz

Pe care ea natura îl măsoară.

Berzele au uitat sa mai străpungă

Nemăr