Posturi recomandate (10284)
îmi desenezi
toate,
peste toate,
emoţia ta,
dorinţa,
cu subînţeles,
pe gura mea,
cu gura ta,
grăunţe
d'amor,
ardoare
năpădită
pe pielea
mea,
a ta,
noi doi,
pofta
de Martie,
doi ghiocei
renasc
sub ea.
A trecut şi ianuarie
cu
ochii legaţi
de
năframa altei melancolii
Omul
ochiul atavic
al
lui
Dumnezeu
doarme
sub
pleoapa
istoriei
recente
Zburaţi
pe
vârfuri
copii
Specific lui Ițenco, bătrânul vorbise cel mai mult, aproape numai el, trunchiul logoreei sale constituindu-se din evocarea unor situații cu încărcătură comică din care el ieșise în mod spectaculos. Diana și mama ei se întrețineau în casă, în vreme ce
—Îmi pare rău că m-am iluzionat la chemările insistente ale tatălui meu, spuse Diana. Dar cel mai tare mă macină frustrarea că și tu, și eu, am intrat în jocul lui perfid. Eu însămi am ignorat faptul că lamentările lui târzii erau doar produsul nesig
Întâlnirea din acea jumătate a lui februarie a trecut peste Diana și Darius ca o părere a ceva ce nu ar fi fost. Cu sufletul tăbăcit de abuzuri emoționale, de nedreptăți și deziluzii, Diana trăia acum certitudinea ruperii definitive de părinții ei. A
Deși sănătatea lui Ițenco nu se deteriora vizibil, acesta acuza felurite dureri ale organelor interne secondate de migrene și stări depresive. Punea toate acestea pe seama cancerului la prostată și, de câte ori avea un presentiment sau un vis mai sum
Privirile noastre
se arcuiesc peste noapte
ca un zbor de fluturi albaștri
așteptând ca lumina
să se contopească
cu umbra și dorul
cârduri de păsări
se adună în cercuri
să destrame visul dimineții
clipele tresaltă
în muguri de stele
ca o torță uitată
în zare arz
„Confesiunile unui ofițer superior de contrainformații militare”
autor Florin Dobre
Nu de mult timp s-a aniversat sau s-a comemorat împlinirea a trei decenii de la evenimentele din decembrie 1989, numite de unii „revoluție”, de
Dorim să fim atinşi de palme oprite pe buze, coapse, îmbrăţişări virgine. Vibrăm printre polenul plăcerilor descuiate, în neîmplinite încercări. Sărutăm ochii blânzi, uitând de totul împrejur. Învăţăm că degetele au nevoie de un partener. Chiar dacă
Eram un pom cu frunzele de aur
Şi fruntea-ncununată de lăstari,
Gustam arar din sâmburii amari;
Tăcerea lunii îmi era tezaur.
Mă-ngemănam cu fraţii mei arţari;
Nu bănuiam că-n penele-i de graur,
La umbra-mi poposea un minotaur,
Sedus de fructe cu esenţe ta
Unde-s, mândră, coadele ?
Mi-am pierdut, mândruță, capul,
Când băteai de-a lungul satul
În mânuță c-un ulcior
După apă de izvor
Amestecată cu dor.
Mi-au secat ochii de plâns
După tine , când te-ai dus
În paltul unui prinț
Pentru un trai ca de vis.
Erai t
Acuma… eu ce să zic.
E drept că mulți din amicii mei ajung, involuntar, să fie eroi prin povestiri de-ale mele ba, chiar mai mult, unii se regăsesc sau sunt identificați în astfel de posturi.
Mă sună unul din ei și-mi spune cum că un amic de-al l
Un brâu de țurțuri lipit de casă,
Brazii își pleacă trunchiurile ninse,
Este o noapte albă, atât frumoasă,
Pe cerul rece stelele sunt aprinse.
Aleargă vântul pe culmi sihastre,
În soba veche se-adună mult jar,
Se lipesc fulgii de nea pe fereastră,
Aleargă
Sunt un copac rămas fără pădure,
Și-am căutat-o pân* am obosit,
Ori s-a ascuns de drujbe și secure,
Sau a jelit până s-a irosit…
Mă plimb ducându-mi crengile în brațe,
Și mă lovesc mâhnit de vânt uscat,
Și două ramuri groase, antebrațe,
Văzând un tăietor ș
Tăciune sunt, și ard în complemente grizonate,
Sau umbra unei molecule pierdută pe asfalt
Și nu știu sunt un val, pe-o mare moartă, sau doar mă scald
În orizontul cu obiecte abandonate.
Tăcerea, chiar dacă mi-o ștergeți de pe coala albă,
Renaște în alt l
S-a prăbuşit cerul cu stele în mine.
În cap mi s-a îngrămădit soarele,
iar în picioare, luna.
În inimă s-au cuibărit norii,
iar în ochi toate ploile reci.
Lumină lângă lumină
este trezirea mea,
întuneric lângă întuneric
este stingerea mea.
Naşterea şi moarte
Te bântuie
un tu,
vino-ncoace,
ştiu eu,
viaţă,
litere scrise de mână
pe tâmple înşiră
cuvinte hrănite cu primăvară,
du-te-vino
împrăştiat pe buze,
de ochii ascunşi,
de dragoste.
Capriciile iernii
Cerul este senin dar este ger în curte, Ninge dar vântul începe ceva să caute,Flori de chiciură pe a copacilor ramuri,Dar și flori înghețate acum pe geamuri. De ieri multă zăpadă a început să cadă,Fulgi de zăpadă aleargă tare pe stradă,Văd iar…
Citeste mai mult…Ninge în Brăila
Astăzi am mers prin zăpadă fericită,Vântul printre ramuri răgușit iar caută,Orașul cu o maramă albă s-a îmbrăcat,Printre fulgii argintii mereui am umblat. Așa este Brăila când ninge foarte tare, Crengile în copacii goi triști trosnesc,Sunt copil…
Citeste mai mult…Într-o iarnă
Iarna pe drum iar veselă bine petrece, Lângă foc este foarte bine și în odaie,Întunericul nopții este acum mai rece Vântul prin zăpadă mai supărat trece. Cade din calendar astăzi o altă foaie, Mai așez un pulover gros iar pe mine, Când focul arde…
Citeste mai mult…Frigul
Văzduhul pare mereu mai nemărginit, Acum pe Cer stelele toate au adormit, Prin zăpadă este acum liniștea tăcerii, Vin pe stradă mereu fulgii mari ai iernii. Urlă vântul aprig deseori în depărtare,Gradina mea nu mai are nici o culoare, Peste tot…
Citeste mai mult…
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!