Blog

 Mă plimb pe bulevardul tăcerii
 zgomotele s-au chircit
 în viziunea speranțelor mele
 plecate spre infinit.
 M-am schimonosit cu joaca
 de copil nevinovat
 nimeni nu a putut să afle
 la ce am sperat...
 
 Paralizie infantilă
 lume agăța

Rezistența prin poezie la maculatura cotidiană

a violenței de toate calibrele Înaintez vers cu vers

Hemingway se înreabă retoric și-acum

„pentru cine bat clopotele!”

ne întrebăm și noi

din când în când

fiecare în dreptul nostru

n-am înțeles însă niciodată de ce scatii

își iau speriați zborul din  turla bisericii

.

și de ce aerul plesnește ca o bucată de st

E timpul azi să mergem la votare

Să ne alegem singuri viitorul

Ca să domnească-n casa noastră sporul,

Iar țara să ne crească-ntre hotare.

La poarta cerului-i deschis zăvorul,

Putem urca smeriți către altare

Să ne rugăm, să fim în așteptare

Ca binele să cu

Porunca a 9a: Să nu mătruriseşti strâmb împotriva aproapelui tău!

-Iată-ne ajunşi la un prag al găndirii noastre. De ce spun asta, dragii mei? Pentru că acest complicat enunţ, trebuie, mai întâi să-l înţelegem. Un   profesor  de-al meu, îmi spunea c

MUGURI DE TĂCERE

Nopțile mă întâmpină,
demult, cu brațele-nghețate
și prin bezna cenușie,
scâncesc clipele orfane, 
se târăsc alene, orbecăiesc 
înfășurate-n fâșii de suflet,
către încheietura mâinii
cuprinsă de grafospasm.
Dinspre foișorul unui ano

Anunț
06.04.2019
de Gabriela Mimi Boroianu

Aprilie-și deschide mugurii la bluză,
Și-avântă-n briză pieptul dezgolit
Spunându-i orișicui vrea să auză
Că liliacu-n sân i-a înflorit!

Aș stârni pustietatea și aș lua la pas tot cerul să îți descifrez misterul, să-ți asediez cetatea,
să aprind pe culmi făclii între două echinocții, să te văd cu ochii nopții, să mă deslușești în zi.

Aș intra iar în arene, în turniruri te-aș alege, cava

De dor de tine, 'mi plec din trup, pe vânt, înșuierând pe funii vijelii,
şi-n orgile năprasnei e cuvânt, litanic murmurat, ca-n sihăstrii.

De fuierul ce-mi arde tălpi arzânde, m-aș descălța, ca de o vrere plânsă,
dar guri deschid celulele flămânde, să-ț

mă trezisem în prima dimineață a vieții mele

luat  prin surprindere

mă umplusem de albastru cerului până în vârful degetelor

undeva

spre răsărit

îmi apăruse un disc auriu orbitor în calea ochilor

apoi mă copleșise verdele uriașilor cu mii de brațe

de pe ma

Sufletul așa ca vântul,

Bântuie pe tot pământul.

Tare vrea să se oprească,

Să aline, să iubească. 

Numai poate de durere,

Inima amor îi cere...

Vrea ea dragoste trupească,

De-a cuiva să se-ncălzească.

Vai de inima uitată,

Că-i de făt, sau că-i de fată...

Gre

Pe la mijlocul lui mai, Ițenco primise apelul unei vechi și dragi cunoștințe din Matca. Printre altele, omul își etalase micile succese în afaceri, lucru care îi răscoli bătrânului dureroase amintiri și tendințe de autoflagelare pentru eșecurile din

Mă aplec peste izvorul gândului sorbindu-i prospețimea până în tainițele sufletului, mă oglindesc mirată în oglinda unduioasă care-mi descompune chipul în curcubee ciudate, alcătuind imagini fantomatice din trăsăturile mele. Fruntea se sprijină osten

E secetă pe câmpuri (și în mine)

Că ploile lipsesc de multă vreme,

Iubiri târzii mereu vor să mă cheme

De parc-aș fi cu sânge iute-n vine.

De-acum încolo n-am de ce mă teme:

O magică putere mă va ține

Tot restul vieții fără de suspine,

Ferit voi fi de ură

îmi beau cafeaua în timp ce aprind lumina în camera cealaltă

cu vedere spre infinit

unde se-aude foșnind ziua

încercând să-mi alung gândul încurcat în mrejele nopții

gustul de rugină și Tequila

din gură

mahmureala instalată în oase

ca plumbul topit

și simt

Crucea

Crucea – intersecția coordonatelor din centrul Universului!
Patru brațe indică zările...
La Turnul Babel s-au statornicit semințiile.

Crucea – simbol creștin al mântuirii,
dar instrument și al torturii.

Crucea ? –
Prima închinare a pruncului:
„În

        Păpuşa cu ochii de stele

Într-un sat îndepărtat, aşezat lângă o apă mare, pe malul căreia creşteau sălcii şi flori, unde erau turme de animale şi lanuri mari de grâu, trăia o fetiţă cuminte şi tristă. Numele ei era Mara.

Ea locuia împreună c

Alunecă petale peste amintiri,

Poate cândva ne vom mai  întâlni,

Când albe petale ne vor troieni,

Să ne ascundem printre trandafiri.

Noaptea se preface în șoapte,

Trandafirii atinși de rouă au înflorit,

Stelele nopții bine ne-au acoperit,

Felinare aprinse

Dacă eu mi-aș da trăirea către lume cu-mprumut
m-aș pune de-a curmezișul și-aș lua de la-nceput
zile pline cu durere și le-aș transforma în flori,
clipe goale, ce-au tristețe și le-aș face sărbători.
M-aș urca pe vârf de munte și m-aș arunca în hău,
mi-aș