Blog

Mistic
pe gură,
pătrunde până ...
provocând
scântei,
haos,
cosmos stors.

       Geografie lingvistică

       (postarea precedentă)

       Bătrânețe

       Moto: „Viața asta trece prea repede, îngrozitor de repede. N-apuci nici să te naști, c-ai și îmbătrânit!” (Nichita Stănescu)

       Să o luăm istoric. În 1929, acum apr

 Când locuiam la Buftea, aveam un coleg de clasă cu care mă înţelegeam foarte bine. Şi la lecţii şi la joacă şi la peregrinările prin Studioul Cinematografic (părinţii lucrând acolo ne dădeau voie la poartă să intrăm) eram nedespărţiţi.

 Şi eu şi el m

Geografie lingvistică

       (postarea perecedentă)

       Dumnezeu

       Moto: „Să v-ajute Dumnezeu,/ Ca, din anul care vine,/ Să aveţi salariul meu/ Şi s-o duceţi tot ca mine!” (Eugen Albu, „Guvernanţilor”, din revista „Rebus", nr. 1073)

       Po

Aşa cum eşti,
de om
de suflet,
de căldură întoarsă,
de inimă ce bate,
gând de lună,
să rătăcesc
în mâna ta
să construiesc,
iubesc
să te iubesc,
oriunde,
oricând,
metaforă,
fundament.

Lucrează ceasul veşnic şi neînduplecat

E mare cicatricea, durerea a plecat

Neputinţele căzând ca nişte firmituri uscate

Uşile cerului au fost demult fortificate

Şi-n glasul rugăciunii se vor deschide toate.

Lăsând trecutul să răstoarne brazda clipelor d

Undeva, cândva spre sfârșitul anilor ’80.

Robert se avântă în biroul editorului său cu curajul unui motan care se aventurează într-o cușcă cu lei.

− John?

− Intră, intră! Ia loc.

− Am primit mesajul. Care sunt veștile proaste?

− De ce presupui c-ar fi vre

Bairam la un avocat,

Masa plină cu bucate

Cupele cu băutura,

Urări multe adresate

Fiul lui a terminat

Tot avocatura.

După-o muncă de decenii

De-acum, bătrânul avocat,

Abandonându-şi cetăţenii,

La pensie când a ieşit

Cazurile le-a lăsat

În grija fiului iubit...

LOGODNICUL DE PE MEETIC
Răspunsese la anunțul pe Meetic, cu o luna în urmă și de atunci totul se schimbase în viața ei. Inițial fusese sceptică și nu crezuse posibil, că v- a întâlni vreodată prințul pe un cal alb, la care visase și ea, ca orice altă

Ce liniște la ultimul etaj!

Mirosul pâinii,

prin firimiturile puse pentru vrăbii,

atrage sângele scurs din carnea furtunii.

Cât alb...

Cortul prieteniei, acumulând puritatea zăpezii, ne-a transformat

existența. Suntem o respirație atipică!

Eu,

multiplicat

O să vină?! N-o să vină?!
Se întreabă sufletul fără de vină.
Am în piept un mic copil.
Vrea un brad real, alpin,
Sub el daruri să primească
Celor dragi să mulțumească.
Îi sunt mamă, îi sunt tată,
Sunt bunică, câteodată.
Cum îl știu nevinovat
Să-l refuz, n-ar

”Să nu uiți, pe lumea asta totul este de vânzare;
până și sufletul are un preț!
Doar amintirile nu se pot vinde.”

Podul casei era locul preferat
unde își dădeau întâlnire anotimpurile vacanțelor.
Asta era demult, tare demult, pe vremea poveștilor care

Matematica sorții
de Gabriela Mimi Boroianu
18.04.2017

Ne luptăm amândoi pentru-aceeași iubire,
Pentru-același izvor dătător de viață,
Ce pământului dă sfânta lui nemurire
Și-aprinde să ardă sloiul rece de gheață.

Respirând jumătate, jumătate visând
Îm

                                 ****

vei întreba

ce caut eu în noaptea asta

stâlp fiind la răscruce de drumuri

luminând din greșeală

piața în care toată lumea se înșeală

ne amintim și călcăm cu picioarele goale pe cuie

la suprafață arde tămâie

la interior

Mâine, lui Moș Nicolae, nu-i dau drumul în odaie.
De-o avea să-mi dea ceva pe-unde, Doamne, va intra?
Cum la bloc eu locuiesc, la centrală mă-ncălzesc,
Nu am sobă, deci n-am coș; ei, atunci să-l văd pe moș
Zgribulit stând în balcon căutând de zor un ho

Copilăria – început de poveste

Cum, fără excepție, orice lucru, ființă, fenomen, an calendaristic, opeă literară, etc. își au, fiecare povestea lor de început și, cum fiece poveste are trei părți: introducerea, cuprinsul și încheierea, îmi este ușor s

Sunt doar un val

Sunt val în apa vieții curgătoare...
M-arunc spre mal și mă trag înapoi,
Căci viața-i crudă și-i neîndurătoare
Când mă izbește-n malul cu nevoi.

Și-n colții de necazuri mă sfâșie,
Mă sparge-n mușcătura de amar,
Mă-mprăștie în stropi de apă

Să-i spun iar dimineții că-i posacă?

În liniștea din jur cafeaua plânge,

Privirea mea e rece și opacă.

De ce să mă consum... până la sânge?

Cum aș putea să spun stop iritării

Doar cu vreo două gânduri, dar nătânge?

Sorb din cafea, decis să dau uitării

Nes

Închide ochii,
respiră,
inspiră,
gândeşte-te
la...
la...
tine,
în tine,
pe dinafară,
desface-te
de tine,
de amintiri
cenzurate,
alunecă
în starea
de onomatopee,
şi sădeşte
cea mai frumoasă
vară,
prinde-i
toate florile
în braţe,
croieşte-ţi
cel mai iu