Blog

la "Poarta Sărutului" s-au adunat poeții
la "Poarta Sărutului" s-au adunat prozatorii -
multă... multă... mișcare în jur...

"Coloana Infinită" plutește pe aer
nimeni nu înțelege cum...

Nichita Stanescu spune:
să stăm de vorbă la Masa Tăcerii
fără să

 




poză de pe internet.

 în fine ! 
 s-au descălțat de bocanci 
 s-a sfăramat tropăitul -
 șenilele împachetate  
 au fost băgate în buzunare... 
 
 pufăind din țigări  
 imaginea zilei 
 mici rotunduri ale timpului -
 neființa îi ordinul celor mari  
 c

Când plângi, când cazi și când suspini,
când ai în palme numai spini,
când bolta s-a întunecat
privești spre ceruri ne-ncetat.
.
Tu vezi că razele apar,
că-i primăvară-n calendar...
Lumini presară spre pământ,
în trup, în suflet și în gând,
un soare

Trec printre ramuri ecouri de lumină,

un strop de rouă mângâie o floare,

când ninge cu petale peste grădină,

trec printre ramuri ecouri de lumină,

mă mângâie privirea ta senină,

când liniștit vii pe aceeași cărare,

trec printre ramuri ecouri de lumină,

un s

Duşmanii au mai mare nevoie de iubirea noastră decât prietenii noştri.

Când apare Dan Puric la TV, dispar toţi ceilalţi purici de pe ecran, dar dispar şi păduchii şi ploşniţele de prin studiouri. Vă daţi seama ce paradox? Un puric cu efect de insecti

 
  
  
  
 
  
  
 spre trupul tău-mi cobor  privirea
 cu dulci tentații de amor -
 îți caut cu emoție firea
 ca un poet...  ce  te ador...
 
 Crăiasă-a visurilor mele
 te simt mișcând cu mult talent -
 născând metafore supreme
 pe ritm spe

acum înțeleg cât de important este un punct de sprijin

în spațiu

Arhimede credea că poate da peste cap lumea

de pe Nibiru

în visul meu speram

ca și el

 să pot îmblânzi

timpul

.

Of, Doamne

cât de rebel îmi apare în minte gândul acesta

și cât de neajutorat trupul

În fiecare zi te scriu în mine
cu litere-ntregite-n emisfere,
mă leg la ochi cu lacrima din tine
şi te iubesc prin lanuri de tăcere.

Pe file cu antetul prins în ploi
scriu odiseea noastră ne-ntâmplată
și fluturi ne-mpresoară, mii, în roi,
pe verdele de cl

Cred că este necesar să facem o precizare, pentru toți membrii Cronopedia- revistele nu au sponsor, se autofinanțează din ceea ce cumpără autorii publicați și care doresc să aibă formatul tipărit al revistei. Deci este normal să fie prioritari la pub

N-a fost nimic din rugăciunea
Ascunsă-n tainicu-mi avânt -
Doar gând, ce a născut rațiunea
Ca nouă rezonanță de cuvânt...

Nu cer nimic ca recompensă
Doar simțăminte unice, reale -
Ce mângâie azi, o viață tensă
La porți de vis sentime

            (postarea precedentă)

Apărută în „Istorii, comentarii, miscelanea”, sub redacția lui Ion N. Oprea, la editura Arnonii Culturale, premiată cu premiul special al LSR, 2020

           Bere

            Moto: „Trăiască berea!” (click; Spitalul

Să adormim pe acorduri de chitară,

când vin stoluri de stele peste noapte,

picurii ploii de vară încep să sară,

să adormim pe acorduri de chitară,

printre gene somnul lin coboară,

ascundem printre stele multe șoapte,

să adormim pe acorduri de chitară,

când

Sub crengile goale ale bătrânului tei,

din gând un zâmbet se desprinde,

Mă privești lung și-mi spui ce vrei,

se zbuciumă vântul, geamul se închide.

Prin pașii clipelor tremură o adiere,

toamna lipește de noi petice zdrențuite,

Sub crengile goale este multă

Ține-mă de mână unică poetă
și arată-mi propiu-ți anotimp
cu metafore de poezie certă
ce îmi dau prilej ca să te simt.
Scrie-o poezie pentru nemurire
ilustrându-ți propiul simțământ
cu pasinea-ți ce desigur știe
cum să cucerească al meu gând.

Ține-mă d

ceva mă ține ferecat între zidurile temii

atunci când îmi desfac  gândurile

precum niște aripi uriașe de vultur

toate declarațiile mele de dragoste se întorc de fiecare dată

la capătul pistei

ca un avion cu reacție care nu se poate desprinde de sol

nu mă a

nu cred că există diferențe ireductibile

între oameni  și lucruri

florile

ne spunea Nietzsche

au suflete ca și oamenii

în fapt

diferențele

apar din jocul de gleznă al minții

de care nu ne putem lipsi nici unii

nici alții

indiferent cum îi spunem

facem temple ma

                         ****

lăsați-mă să mor cu demnitate

acum când încă mai iubesc

această țară

libertate

e dorul la care eu nutresc

se alege orezul de grâu

visul de realitate

și pasărea se desprinde din spin

bumbacul se lasă purtat

și toți mâncăm din acel

Trubadurul spațiului rural

Cu antologia - bilanț Trubadur la porțile neamului, Ion I. Părăianu revine în atenția publicului iubitor de poezie, încercând să ofere o imagine de ansamblu a unui parcus literar care-și lărgește mereu drumurile prin aderare

nu-mi mai amintesc ce-am fost în viețile mele dinainte

n-am nici cea mai vagă idee

doar că uneori îmi vine să zbor ca o lebădă

să urlu la lună

să mușc trecătorii grăbiți de gleznă

să dorm în peșteri

îndemnuri care-mi vin din străfunduri

insidios

sustrăgându-

Bine-i când în orice casă

Pâinea-i  rumenă  pe masă,

Când e râs și voie bună,

Se strâng pruncii împreună.

Când e dragoste și pace,

Om la om doar bine face,

Și în suflet e credință,

Liniște, bunăvoință...

Parfum de flori, sub cer senin,

Iar, la părinți, cop