Mi-a-nghețat și fericirea, cu o lacrimă-n exil,
Împietrită de zăbava dintre martie și-april.
În corsetul amăgirii, mă silesc să nu transpir,
Pe sub masca de durere, învelită-n glaspapir.
Traversez singurătatea c-un surâs gimnazial,
Mă privește fără jenă, cu-al ei rânjet bestial.
Prin cortina de iluzii, înmuiată în maro,
Văd o rază de speranță cu reflexe indigo.
C-o petală violetă, primăvara n-a venit,
Când, sfioasă, ne arată chipul ei sulemenit!
Nu ajunge o steluță pe un cer înnegurat,
Să atragă blânda lună din al ei vrăjit palat!
Azi încerc să ies din ceața unui gând rătăcitor,
Construindu-mi aripi frânte-n visul ademenitor.
Prăbușită pe salteaua aparentelor plăceri,
Cum aștept să vină mâine, când nu m-am desprins de ieri?
-->
Comentarii
Veronica Șerban, Radu Doru: mulțumiri, de asemenea, pentru prezență și vot! Cu prietenie,
Vă mulțumesc mult, doamna Maria-Ileana Tănase! Cu stimă,
REMARCABIL!
Mulțumesc, dragi prieteni, pentru lectură și semnele de apreciere lăsate: Florian Ruse, Veronica Cârjeu, Mihaela Moșneanu, Nicoleta Mija! Vă îmbrățișez!
Mulțumiri sincere, Nitu Constantin, pentru prezență, versul citat și semn! Cu prietenie,
Da! „Cum aștept să vină mâine, când nu m-am desprins de ieri?”
Mulțumesc, Mihai, mă bucur dacă ți-a plăcut! Cu prietenie,
Mulțumesc mult, Aurelia, de lectură și aprecieri! Cu drag,
foarte sensibilă poezia ...