Blog

Dincolo de bine şi rău

Există fiinţa ta împachetându-ţi sufletul.

Pachetu-ţi pluteşte prin viaţă, nu-i greu.

Apăsător e cuvântul ce-arată cu degetul.

Dincolo de lumină şi întuneric

Vedem lumea în care trăim.

E-un amalgam ceţos sau vis feeric?

Aflăm doar da

Nu sunt ceea ce par a fi

M-ascund de umbra mea în fiecare zi,

Iar noaptea mă dezbrac de mine

Încercând să disec răul de bine.

Din fiinţa-mi ponosită aş vrea să evadez

Să fug de calea-mi ce greu mi-o schiţez.

Dar mă trezesc năuc, zbârcit

Şi mă întreb: „Unde

Sunt o carte c-un singur cititor

Costel Zăgan, Nemărginiri într-un vers

Mamă, o să frământ o pâine
Din făina ce ai lăsat,
Să-mi ajungă mâne, poimâine,
Până te întorci în sat.

Dragoste, doi pumni am pus.
Prinsa-n cuib dorul maia*.
Teamă un strop, am pus de ajuns
Plânset, sau mai trebuia?

Să-ți trimit, vrei, o bucată
Caldă, abia sc

"Art terapia"este mai mult un proces,decât o metodă. Ceea ce-i este caracteristic "art terapiei"este faptul că pune în mişcare un întreg proces creativ, este la originea acestuia. În centrul relaţiei terapeutice stă expresia artistică a lucrului c

Pe-o bucată de seară înstelată
se-ntinde un fragment de depărtare,
ce mi se-aşează pe ochi ca o pată
şi mă săgetează atât de tare!

Tot privind insistent îndepărtarea,
mi se pare că una dintre stele,
câte sunt pe cer, găseşte cărarea
să vină printre printre

In a literary world as motley as the one of our time, there are many sailors of the pen who hang their feelings on the wire. Free writing, but so free that it no longer takes into account orthoepics and punctuation, has generated an uncritical mass o

Într-o lume literară atât de pestriță ca cea din epoca noastră se disting numeroși veleitari ai condeiului care își atârnă sentimentele pe sârmă la zvântat. Scrisul liber, însă atât de liber încât nu mai ține cont de ortoepică și punctuație, a genera

          Jocuri de cuvinte – negru

          Geografie lingvistică

           Negru

          Moto: „Am rămas cu minţi integre/ Fiindcă-n viaţ-avurăm pile:/ Printre ani cu zile negre/ Fost-au ani cu negre zile.” (Paradoxul supravieţuirii, de Mihai Haiv

Tăcerile venite înspre seară
pe-o umbră de apus întârziată
mă țin lângă fereastra ferecată
cu gândurile-ntoarse de afară,
iar dorurile, rătăcind prin casă,
îmi tulbură uitarea regăsită
cu amintiri aduse de-o ispită
pe vechile regrete ce m-apasă.

Ajuns

Printre ramuri Luna se strecoară,

într-o noapte mai rece de iarnă.

Fulgii la geamuri frumos zboară.

ce verde este a bradului haină.

Lampa stă de veghe la fereastră,

nu-mi plac străzile goale, întristate.

Iarnă, monotonie în viața noastră,

gânduri multe de

"Roada Duhului sunt  dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinta, blandetea, infranarea poftelor "

Sfantul Apostol Pavel, Gal. 5, 22-23

Cu cuvânt bun și pe cel rău îl faci bun, iar cu cuvânt rău , și pe cel bun îl

Uscăm un sentiment

În umbra altuia ce doare

Nerealizând pe moment

Că altul răsare.

Le agăţăm cu cârlige

Pe sfoara vieţii sinuoasă

Evaporându-se ne frige

Trupul, care absent iese din casă.

Convieţuieşti, zici tu, liber

Într-o cutie de chibrituri,

Dar reflectând într-un ungher

Constaţi că eşti încorsetat de lipsuri.

Ce fel de? Câte? Din ce cauză?

Nu ştii să le cataloghezi.

Ţi-e frică să faci şi-o analiză

Pentru a-ţi depăşi starea... Mă crezi?

Arhimede și soldatul

autor: Radu Stanca

voce: Florin Alexandru Stana

editare videoclip: Lucian Dumbravă

Să nu te-atingi de cercurile mele,
Ostaş viclean! Şi nici să nu te-nşele
Asemănarea lor cu arcul tău.
Sunt simple jucării şi nu fac rău.

Nu te uita p

alergând de colo-colo,

pierdut e

 sensul cuvintelor.

printre becurile aprinse,

un Moș Crăciun

dansează mecanic.

cărțile noastre de citit

sunt acum cărți de joc-

oblonite diminețile;

serile-s cețoase-

pe prag, cineva a lăsat

o scrisoare.

se tot vorbește

de reset

Așa e, mamă, că voi n-ați fost săraci?
Hei, recunoaște tu, când erați nouă frați
Doar masa era mică iar mămăliga un soare
Era, cât roata carului și ajungea la fiecare.

Hai, spune, podul casei neîncăpător era?
Pocnea de nuci; la grindă menta vă zâmbea.
Ce s

-Doamne, Doamne, dolmi?... Nu dolmi?... Mai ții minte seala aceea când îmi doleam să te învăț lugăciunea cu Îngelașul? A tlecut aploape un an de atunci. Mama e tale mândlă de mine că am mai clescut. Mă laudă la toți colegii ei de la selvici că sunt b