Blog

Trec prin înmiresmatele nopţi
femeile pe cărari de piatră sub stele
vânturile de vară freamătă molatic,
în frunzele tremurate pe buzele lunii
din copacii cu păsări furate de somn.

Intunericul e în vaduri pe ape
peste ochiurile ferestrei cad pleoape

(via Editura For You – Newsletter)

Vorbind despre eclipsa de lună care va avea loc pe data de 26 iunie, ora 14.38, putem spune că din punct de vedere astrologic avem de-a face cu anumite aspecte pe care le putem numi cel puţin provocatoare. Aşa cum po

Ne-am regăsit la început de vară
plângeam
întortocheatele vertebre
le ascundeam
cântai
valsai cu fluturi de cuvinte
în vălul tău des încurcat
descoperisem glasul îngerului de sub mări
iubirea continua dansul ei neîntrerupt
absurd, orb şi crud
topind culorile 

Aprindem în fiecare focul şi-i frig
ard simţurile precum gazul cu flacără gălbue
tot ce arde-n noi ne purifică, se aruncă cenuşa,
altfel ne-ar umple de mâzgă alunecoasă,
încă o situaţie de trecut cu gura.
Ne învrăjbim în iubire ca negustorii de carne

Schijele vremii îl loviseră din mers
ca un fulger care a scrijelit copacul
a mers mai departe călare prin destin
cu un orgoliu moştenit din neam
care-i stopa plecările
pe drumuri fără rost.

Niciodată zilele şi nopţile nu erau la fel
aveau riscul presu

Femeia-şi înfige degetele subţiri
în aerul vâscos al casei şi curge pe pereţi
îmi vine sa îmbrăţişez freamătul ei mov
s-ascult pe claviatura vocii şoaptele,
în bătaia sunetelor stopate de tăceri
ca o dorinţă estompată-n cuvinte
când îţi prinde temere

Tu pasăre neînvinsă de zborul cuprins
în măduva vântului
aşteaptă să-mi dezleg limba
de mărgăritarele cuvintelor
nu mă trăda ca pe un poet
cu pana răsfrântă.
Lasa-mă să vindec cântecul
la umbra aripii tale obosite
de atâta timp
şi învaţă-mă să constr

Am nevoie de linişte
o femeie e-n spatiul launtric
şi-l foloseşte din plin
izolat în cameră cu glasul ei
plânge pe umăr necazuri ne-ntâmplate.

În rotunjimi o voluptate secretă
roade aşteptarea până la sânge
pragul uşilor uns cu busuiocul ei
mă umpl

O linişte durută, o contopire-n deziluzie
cohorte de lăcuste vin în livezile cu meri
în migraţia femeilor spre alte ţinuturi
cu ramuri de măslin.
Ne-nţelese semne fură căldura
pruncii rămân singuri în bătaia vântului
cu plânsete ucigaşe pe acoperişul

Toate se duc în ţărâna din mirişti
Să simtă urma de ţăran pe glie
Împovărat de gânduri şi restrişti
Despovărat în cântec de ciocârlie

Toate-s ca o cămaşă de piele
Să-mi soarbă sudoarea din spate
Să-mi ardă lumina din stele
Pe râuri cu albii în stâncă