Blog

Am început o nouă zi de așteptare,Cu-n gând ce se propagă-acum spre tine.O, cât aș vrea să vii din nou la mine !Prezența ta mereu va fi o încântare. Ești îngerul ce-alunecă pe-o rază,Pătrunzi în suflet ca o primăvară.După o iarnă  ce doresc să piară,

E-o seară tristă şi ploioasă, 
La tine mă gândesc.
Iubirea tainic mă apasă
Şi ce mult te doresc !

Te vreau acum cu mine, dor!
Să fii a mea pe veci,
Căci te iubesc şi te ador

Nu te mai las să pleci!

Departe esti iubirea mea!

Şi  nu mai pot de dor
Aş alerga, de

Bijuterii cu suflet in priviri

Se duc părinţii-n lumea frântă-n două
Ei spun că mor, că trebuie să moară
Părinţii noştri, fluturi care zboară
Spre alte flori necunoscute nouă.

Nu ni se plâng, ei sufera-n tăcere
Dar îşi doresc să-i vizităm mai des,
Să

Sufeltul meu a rămas,

o toamnă pustie

de când am primit

fără a fi aşteptată, a Ta

nesperată Minune.

Speriată de atâta cunoaştere

şi de Marea Împlinire,

am căzut în ireal…

în nostalgie...

În lumea fantasmelor

m-am ascuns, m-am minţit

cu nebunia m-am însoţit,

da

Cuvinte,

spusele mele de atunci, puţine;

 pentru ruperea tăcerii le scriu aici,

 un remember...

Şi-aş putea gândi o călătorie lungă,

 prin ninsorile iernii, cu trenul,

 din delir pană-n oraşul uitat

 unde am lăsat o parte din dragoste.

Acum acel timp si mâ

O zi geroasă de februarie

a debutat cu-n cer senin

soare timid și indecis

un suflet deschis dar trist.

Să fie un sfârșit de drum ?

eu asta mă întreb acum

privind nisipul cum aleargă

sprinten prin clepsidra vieții.

Iubirile se nasc și mor

fac parte dintr-un

de teama lunii cocoţată în copaci
voi trece prin istorie
pe un drum de piatră
lăsat moştenire de romani

am luat doar câteva înscrisuri
restul sunt numai ziduri şi obiecte
acoperite de pamânt
şi oase de strămoşi

iar la sfârşit comorile
flăc

Sunt emotiile din trecut încă cu tine? Au putut fi încă vă afectează în moduri nevăzute?

În cazul în care aţi fi fără emoţii ta? În cazul în care suma totală a tuturor experienţelor face până tapiserie din viaţa ta, este emoţiile pe care le-au experi

pe dealuri înzăpezite
mor sub paşi dimineţile întoarcerii
cu drumuri şterse printre vii
pe un orizont desenat în alb
prin care coboară cerul
la biserica din deal
să se roage
timpul se urcă în clopotniţă
e momentul seminţei trezite
prin care

Te iubesc,
şi-n nopţile-nstelate
las razele de lună
să-ţi mângâie visele ,
iar gândurile toate
le trimit încărcate
cu dragostea mea ,
să te alinte uşor
că să uiţi de dor.
Iar când zorii-şi deschid
pleoapele încărcate cu lumină,
rog roua dimineaţa
să-

Eşti steaua mea învăluită în mister!
Să-ţi desluşesc din taine, nu-ndrăznesc.
Iubita mea, eu te  aştept , şi-ncă mai sper
În lumea ta, în lumea mea să te-ntălnesc!
  
Doar mângăiere şi lumină să îmi fii,
Într-un deşert de lacrimi şi suspine!
În fiecare vis