Blog

sonet de viorel gongu

Din foi de nuc se scutură sonete,
Librete incomplete de sonate,
Pe mal de ape se aud sonete
Lovind timid picior de pod şi poate

O nouă punte fără de regrete
Se naşte peste ape-nvolburate
Cu începuturi tinere şi bete
Să regăsim

sonet de viorel gongu

eu treceam pe sub cupole

eu treceam pe sub cupole

eu treceam pe sub altare,

eu treceam în prag de seară

pe sub poarta dumitale.

eu zburam cu îngerii

până-n valea plângerii

și cu aripi obosite

cădeam, Doamne, în ispite.

eu treceam prin amintiri

și dădeam fil

se-aprind stelele pe cupole

e ceață și-mtrejur e difuz,

o filă împâclată ca din  carte,

din când în când în auz,

se-aude un cântec departe.

cântă-n surdină tangoul,

e bal , ce mai e, sau nu știm,

 el își prelungește ecoul

pe sufletul nostru intim…

se-apri

                            de  Elisabeta Branoiu
Sub raza sfantă a Chipului Tău, Doamne
Imi plec genuchii şi fruntea mea natangă,
Cu pletele incărunţite, ce numară mai multe toamne
Şi trupu-npovătat, ce-i gata să se frangă!

In ruga mea Stăpâne, indurare

Este un fel de bucurie, mai mult o exuberanţă,

o trăire a unui prea plin strălucitor,

un fel de suprapunere a gândului peste imagini,

o înviorare a numelui meu înflorit dimineaţa,

ca un înscris pe o poartă de intrare

unde nu are acces oricine şi oricum.

Cr

Când balul va începe pentru tine
Tu vei deschide poate prima filă.
Sânge mai roşu oare pentru cine
Va năvăli în viaţa ta civilă?

Ai să dansezi lejeră madrigalul,
Îţi vor suna-n urechi acorduri fine,
Vei părăsi în grabă piedestalul
Când balul va îcep

Ce bine îi stă lui George cu copilul în braţe! Are o privire caldă, învăluitoare. Este asta o privire de frate mai mare? Mai degrabă cred că e un amestec de sentimente de frate şi o atitudine oarecum paternă. Ioana şi-a luat cumnăţelul în braţe. Adam

Am să dau sfoară-n ţară,
Că prietenia este-o floare rară.
Eu vreau să vorbesc despre ea,
Chiar dacă ştie toată lumea.
Că prietenia este rară,
Şi de multe ori, amară.

 

Crezi că ai mulţi prieteni,
Când de fapt, n-ai pe nimeni.
Este presărată multă invidi

trepte…

în existenţa

schimbătoare,

nimeni

nu se menţine

pe creastă de val,

cum nimeni

nu rezistă

pe fundul genunii,

dorind înălţarea

din propria sa

închisoare,

pe trepte săpate,

cu mâinile goale,

în stâncă

sau mal…

Valerica / 28 oct. 2011

             Viaţa e culoarea fascinantă

             ce străluceşte când o lustruieşti                    

             şi care deodată îţi zâmbeşte

             dacă şi tu asemeni îi zâmbeşti…

             este oglinda reflectantă

             ne dă ex

A fost atunci un timp de nebunie,
Am ars mai mult decât puteam s-o fac,
Am vrut ca tremurarea ta să fie
O ultimă-ncercare dintr-un veac.

Am plâns mai mult decât puteam să ard,
Ce-a fost atunci nici nu putea să ţie.
Luptam cu toţi, cu spatele la gar

E dimineaţă. Mihai nu este în pat. Ies în curte şi îl văd cu găleata şi bidineaua în mână. Văruieşte pomii.
-Bună dimineaţa! îl salut veselă.
-Buna să-ţi fie inima, ca fasolea vinerea! mi-a răspuns în acelaşi ton, apoi a continuat:
-Cafeaua e pe tera

toamnă târzie

luna nopților cea argintie,

stă între moarte și-ntre veșnicie,

autumnale torțe ard pe culmi,

se scutur frunzele din vechi salcâmi.

în melancolic cântec de vioară

cad albe brumele îndecuseară

și se răsfață stelele pe cer

în drumul lor de noap

M-am săturat să trag în jug,
De asta ştiu că n-o să scap!
Din lumea asta ca să fug,
M-aş da o dată peste cap.

Să merg pe munte la vreun mag
În nas, să-mi prindă vreun belciug?
Să urc desculţ într-un ciomag?
M-am săturat să trag în jug!

Dar ca o frun

    Faci valuri

[ sau Hitler și Mussolini ]

Se adâncesc hăurile nopţii

– Brăzdate de fantasmele minţii –

Şi strcoară fiori de frică,

Ce fac inima cât bobul de mică.

În iad  se desfăşoară un mare sfat.

Dracii în păr s-au adunat.

Însuşi tartorul cel mare

Pa

Plouă

Plouă şi în case

Plouă peste inimi, gârbovite, arse

Frig este-n ‘năuntru, frig e şi afară

gânduri împresoară

zloată, noroi… scurse

din buboaie grase

ce n-au nicio noimă 

atât de greţoase 

iubiri îndrăcite

visări încâlcite

ziduri coşcovite  

reverii pictate

În sala de muzeu era linişte. Oamenii vorbeau în şoaptă! Albul imaculat al pereţilor şi strălucirea marmurei impuneau respect! Se perindau prin faţa  picturilor, admirând sau schimbând păreri cu voci joase.

Se opri în dreptul tabloului, atrasă de un

țară

eu m-am exilat în mine

și-am plecat din lume demult,

țară, te-am lăsat în suspine,

zeul te plânge, zeul e mut.

unde ți-e doina, unde ți-e dorul,

unde ți-s fiii tăi cei viteji,

venit-a străin, călătoarul,

punându-ți cuțitu-n gâtlej.

erai frumoasă ca zi