Eu nu sunt doar cum mă cheamă, sunt o inimă, un zbor,

Frânt de de-a inimii maramă și te timpul curgător –

Un nebun văzând smintiții, guvernând către dezastru,

Care cu puterea minții, luminez, când vreau ca astru,

Sunt un nor ce răcorește, cu iubire-arși

Poate perfecţiunea zboară

          Spre infinit.

Înţelepciunea-i comoară

          Greu de găsit

Perseverenţa e cheia

         Succesului tău meritat,

Dar noi căutăm scânteia

          Victoriei, neîncetat.

Un amurg, ca o maramă,

Se depune peste sat,

Un copil, pe braț de mamă,

Adormise alinat.

Ține într-o mână mică,

Un bănuț și crede el,

C-o să-și cumpere pisică

Sau un hamster mititel.

E atât de frig în casă,

Că o lacrimă ce-a curs,

A mai zăbovit vâscoasă,

Pe ob

Timpul s-a ascuns în buzunar,

Pisica toarce pe covor;

Eu cred că n-aș mai vrea să fiu hoinar.

Pot să renunț la lumea viselor?

Și dac-aș reuși? Ce va urma?

Voi toarce ca pisicul demodat

Sau monotonia va curma

Un ideal cu care m-am luptat?

Ce întrebări și câ

Vântul  cânta la geam,

A înmugurit gheața pe ram,

Strada este tristă și pustie,

Poveștile copilariei le știe.

Candela arde pe masă ,

Este cald și bine în casă .

Oricât mi-a fost de greu,

Mă ajută mereu Dumnezeu. 

Scriu despre iarna din cer,

Departe de vanturi

Maxima din debarale

Spune că nu-i om cel care

Pământului nu i-a oferit

Un pom chiar de el sădit.

Altă vorbă spune clar

Că totul e în zadar

Dacă copii n-ai crescut

Zaci în beznă ca un slut.

Și în fine vreau să știi,

Cel ce: scrie poezii,

Are fii și-un pomuleț

Un spin existențial dur m-a șocat,

Drumul destinului azi s-a încurcat.

Nu pot să cred c-am ajuns la epilog!

De ce taci? Nu pleca. Iartă-mă, te rog!

Cuvinte, fapte au demolat totul.

Mă uit la tine precum idiotul

Ce n-a știut să-și conserve iubirea.

Dacă mă

Iarba nu doarme niciodată

 Căci vrea să vadă

Cum creşte pe mâinile noastre, pe tâmple ,

Cum devenim un verde unduitor

Şi cuvintele ne sunt maci

 Iar lacrimile floare de-albastru...

Un greier sihastru  numără

Pe cei de la margine de drum

Apoi  tot mai  rar

          Jocuri de cuvinte - copilărie

          Geografie lingvistică

(postarea precedentă)

          Copilărie

          Moto: „Deşi-s în vârstă, ca aspect,,/ Sunt un copil, îmi dau eu seama,/ Căci unii oameni, din respect,/ Adesea mă trimit la mama!”

Să nu uităm că încă existăm

Sub firele de iarbă avem semnul,

Că ne vor creşte macii pe o tâmplă,

Pe alta Luna îşi va face cuib

Atunci când verticala de tăcere

La un apus încet se va umbri,

Să nu uităm că încă existăm,

Suntem sortiţi a ne iubi

Şi dincolo de

Dar spune-mi ce e zumzet,foşnirea de mulţime

Ce  urcă prin ferestre?

Leda(privind afară):

-E marşul unor tineri

Sper că nu ai vrea

Să li te-alături cum ai mai făcut-o,

Încearcă să accepţi un adevăr:

Nu se mai poate!

Ivo:

-Ce uşor ai spus,

De par

Demnitatea cercetează oglinda.

Caută, în taină, foile rupte

Ale trecutului pierdute-n lupte

Sau ascunse-n conjugarea lui... scinda.

Lumina, cu pașii către viitor,

Pulsează zâmbete spre blândul prezent

În timp ce sentimentul, foarte atent,

Decorează totul c

Cu roadele de prin livezi, din vii și crizantemele înmiresmate,

Tu, an de an pe plaiul nostru vii, belșug aduci, tarabele-s bogate

Și clinchete de clopoței aduci, în recreații – școala e-ncepută,

Iar frunzele din codru le usuci, și-un arămiu fermecător

VISE …!?

Ca la oricare alt început, dacă există dorință, sunt și posibilități de realizare.

Însă, dacă dorința nu este destul de puternică și nu este structurată corect,

Rezultatul se poate transforma în dezamăgire.

Atunci când vrei să-ți asculți sufletu

          Jocuri de cuvinte - Google Earth (Pământul Google)

          Geografie lingvistică

          (postarea precedentă)

          Google

          Moto: „Google mă disperă,/Deci întreb aici:/ Oare se referă/ Şi la păsărici?” (5 ianuarie, ziua intern

Dacă fiinţa mea n-ar fi existat

În lumea aceasta plină de neprevăzut

Destinul meu ar fi fost ciudat?

Sufletul meu ar fi dispărut?

Răspunsuri grele, întrebări, dileme

Un echilibru tensionat

Ce tremurând vrea să mă cheme

Pe mine, un om terminat...

Sau poate

„Nu-i vreme ca oamenii ăștia mărunți,
Inculți, dar și mulți ca să zdruncine munți.
Nu-i zor să le dăm prin pipete o vară!
Lăsați-i bezmetici! Lăsați-i să moară!

Priviți-i cum luptă ghidați de un câine
Să-și tragă felia mai groasă din pâine!
Uitați-i pe oam