Blog

Noapte este tot mai lungă ,

vântul printre ramuri aleargă, 

Stelele toate se adună pe cer,

este mai întuneric și mai ger.

Mi-ai lasat pe masă altă carte,

pe cer apare  a nopții mare oaste.

Nu știu  de ce Luna iar se ascunde,

mă întreb unde este plecată oare

Copilule bucură-te!

S-a născut Iisus!

Suflet spovedește-te,

Că-i un dar de Sus.

Hai, veniți popoare

Să vă închinați,

De a Sa naștere

Să vă bucurați!

Screenshot_20211223-175744_Gallery.jpg

Se ţin de mână, nedespărţiţi:

     Soarele

Şi Luna din nopţile

     Cu stele...

Sufletul naturii vibrează

     Obosit:

E umbră, apoi se luminează

     La infinit.

Dansează lumina condusă

     De întuneric,

Se lasă greu sedusă

     În ritualul zilnic.

Ritmul e

trupuri goale strâng sudoarea
binefăcătoare
încinse emit criptograme
în alfabetul morse,
plăcerea suverană aprinde petarde,
ard instantaneu emoțiile,
cerul este sublim
artificii dau foc infinitului mare,
ce dorești veșnicie?
timpul tău este etern,
moartea reîn

Exist, trăiesc, dar ce păcat

Privind în jur m-am întristat.

De ce? De explicat nu-i greu,

Altu-aș fi vrut să fie destinul meu.

Sentimentele, în ceață au dispărut;

Trăiesc ca și o plantă, de asta m-am temut.

Doar inima, cu putere, îmi mai bate,

Dar de lumea

Ciucuri de scandal

Vinde-un papagal

Ce-și expune sec

Mușchii de berbec.

Neimplementat

A fost amendat.

Supărat cam rău

Face tămbălău.

Înjură pocit

Ca și un smintit.

Dispar cătinel,

Da-l pun în penel.

M-am trezit cu ochii

plini de vicol

şi de

ninsori de legănat copilăria

Brrr Doamne

ce iarnă imaginară

cu

mâinile înmănuşate-n versuri

cu

haine călduroase de sonete

şi

căciuli trase

peste ochii copilăriei

ninge

pastel de Crăciun

Costel Zăgan 

noapte de decembrie,

luna,

încă, mai înoată prin valuri de ceață;

dusă de-a curentului voie,

 o barcă

bâjbâie printre blocuri de gheață.

chipurile pescarilor-

tot mai crispate de griji

. întunecă zarea.

râul

își poartă întristarea

peste-ntinse pustiuri.

trecând

E iarnă-n suflet și-am rămas, acelaș pustnic fără glas,

Iubirile se nasc și mor, nimic nu e întâmplător –

O vorbă spusă fără rost, are valoare și-are cost,

Și-oricât ai vrea ca să o-ntorci, degeaba lacrimi calde storci –

Eu te-am iubit cu-adevărat, dar

Pe-un perete transpirat,

Un tablou cam demodat

Cerșește lumină și culoare

Sperând o emancipare.

Pe covorul ponosit

Cățelul doarme obosit.

Ar fi vrut ca jucăuș

Să scape de trupul de pluș.

Poate becul din tavan

Care zace cam de-un an,

De-ar primi puțină viață

A

 E iarnă-n suflet și-am rămas, acelaș pustnic fără glas,

Iubirile se nasc și mor, nimic nu e întâmplător –

O vorbă spusă fără rost, are valoare și-are cost,

Și-oricât ai vrea ca să o-ntorci, degeaba lacrimi calde storci –

Eu te-am iubit cu-adevărat, dar

Cad filele din calendar, accelerat, – e iarnă iar,

Dar nefiresc și în zadar, se screme ca să ningă iar –

Și n-avem bucurii măcar, mascați și goi în buzunar,

Doar Moș Crăciun apare iar, dar e sărac, falimentar...

E iarnă iar!...

Din nori cad ploi diluv

LAMPA VEŞNICIEI

În zbuciumul vremurilor
lampa veșniciei
clipește anemic,
semn că lumea se afundă
- într-o noapte profundă.
soarele, implacabil şi flegmatic
încălzește global
dezgheţând permafrostul.
se refugiază disperaţi viruşii
tulburaţi din somnul

          Jocuri de cuvinte – prenume

          Geografie lingvistică

          (postarea precedentă)

          Prenume

          Moto: „Eu cred că Moş Crăciun, pribeagul,/ O să ne dea din nou ocol,/ Căci nu vrea să ne calce pragul,/ Cu sacul peticit şi

Conştiinţa cred c-ar lâncezi în mine

Ruşinându-se de gândul nepăsării,

Dacă diplomaţia n-ar broda bine

Covorul imaculat al reflectării.

Răbufnesc argumentat, cu duritate,

Privind lucidă faptele retrograde.

Nu pot să renunţ deloc la demnitate,

Dar încerc să