Copilăria cea mai frumoasă și îndrăgită etapă a vieții, pe care cu siguranță nu o vom putea uita niciodată. Aș vrea să fiu din nou copil și copil să rămân deoarece în perioada copilăriei nu aveam griji,  aș vrea să fiu din nou acel copil care se juca

Vezi tu, Costică. Viața asta-i ca un ghem smotocit de doi motani nebuni. Ai prins un capăt, mâncă, nu te holba la mine, așa... de-ai prins un capăt te-ncleștezi pe el și începi să tragi. S-a gătat? Ai belit-o, da', dacă-n ultima zecime de secundă înt

Satul

Cărui renumit poet
nu-i saltă inima în piept
pentru ținutul lui natal,
când poate strânge capital?

Pentru fiecare, satul,
în orice strofă, vers,
cuvântul peste altul
are nou înțeles.

Poeții se nasc rar,
cu un anume farmec
și hărăziți cu har,
dar

"Viaţa lui Mihai Eminescu între adevăr şi mistificare", de Ion Ionescu-Bucovu

Written by Prof. Daniel Dejanu on 07 August 2018. Posted in Cultura

De vrei să urnești locomotiva

Trezește-te și sari în avanpost;

Soluția-i în prerogativa

De a învârti timpul pe de rost.

Nu știi? Preiau eu inițiativa

Chiar dacă tu consideri că sunt prost,

De vrei să urnești locomotiva

Trezește-te și sari în avanpost.

Nu t

                                I

Bogat fiind, crezi că poți să cumperi fericirea?

Averi, plăceri sau bani oricât de mult acumulezi

Sunt în zadar. Mult mai de preț este iubirea

Și fericirea ce răsare dintr-un suflet pur, mă crezi?

Dorința de-a avea bog

Când o să mergem toți pe dealuri sau hotare
și-o să ne dormim somnul n-o să avem valoare
prin banii de la bancă, sau prin mașini ori casă
ci o să ne cosească o babă cu o coasă.
De ce e mare fala și de ce doar palate
contează și-ți iau ochii? Noi n-avem li

Săgeata este ruptă, tolba este goală,

Inima mea mereu pe tine te cheamă,

Mi-ai spus adesea, nu-ți fie teamă,

Cerul toamnei adesea se răscoală.

Ploaia, lacrimile sufletului le spală,

Când noaptea repede se destramă,

Săgeata este ruptă, tolba este goală,

Ini

Am în suflet multă lumină,

Iubesc vara, am sufletul verde,

Amurgul peste noi frumos cade,

Un fluture se așează pe mână,

În tăcere,altă zi de vară se termină,

Vântul îngână încet câteva balade,

Am în suflet multă lumină,

Pe cerul senin Soarele tare arde.

În

Este liniște afară, o rază de soare pe un trandafir se înfășoară. Mă așez liniștită pe canapeaua din grădină, simt respirația pământului profundă. Îmi plac macii roșii, mângâiați de fluturii multicolori, vara se arcuiește printre trandafirii albi, ro

Prea târziu

Ni s-au dus, s-au dus părinții...
am rămas de-acum stăpânii
pe toată agonisela,
la care-au ținut cu dinții.
Noi, lacomi, ne hârjonim
precum pe ciolan toți câinii.

Tot mai greu ne regăsim,
unde,oricât ne-am răzbate;
nu ne mai știm nici de ru

Portiera din dreapta se deschide și un pantof atinge ușor trotuarul obosit de ani. Îl urmează un buchet de flori și o cutie, apoi individul - un vizitator dichisit și stingher. Privește în stânga și-n dreapta, încercând să fure puțin din liniștea nat

De bucurie c-am venit acasă Fido a omorât un pui de-al lui Costică. Acu’ ghinili sunt împărțite: Puiu’ că ce-a căutat peste gard, iar Fido că ce i-a luat gâtu’ și nu l-a mâncat pe tot,  de să nu rămână urme… Până la urmă, pierzătoare în toată afacere

Luna pe cer acum apare,

Ziua în noapte se ascunde,

Stelele strălucesc oriunde,

Ne caută pe noi oare?

Iubirea în suflet ne pătrunde,

Luna după nori mereu dispare,

Petalele albe încep să zboare,

În suspinele noastre profunde.

O noapte plină de puritate,

Uităm

DUPĂ-ATÂTA...

După-atâta cald și soare,
norii iar s-au răsculat,
au pornit cu mic cu mare,
soarele au sechestrat.

Sufocat, ca-ntr-o-nchisoare,
astrul s-a-nnegrit la față;
neputând să se strecoare,
s-a trezit că-i sloi de gheață.

Norii și-au golit burduful,
apo

În lutul existenței noastre triste

Frica de a încerca se ascunde

În nepăsare sau printre secunde

Surde care refuză să existe.

Curajul? Cu haina-i cea zdrențuită

Nu știe sau nu vrea să facă un pas

Spre limpezirea clipei ce stă-n impas.

Mușcă greșit din toam

Asaltat de nostalgie, de regrete tardive, de sentimentul amar al zădărniciei unei vieți irosite și de grotescul prezent care anulează nepăsător demnitatea și meritele apuse într-un trecut îndepărtat, bătrânul de o sută de ani imploră oglinda pătată d