Pe umărul frunzei, azi, plânge cerul

Într-un spectacol trist, rece, zgomotos.

Brusc, evadează spre pământul setos

Ce-nghite tot, făcând pe cavalerul.

Îmi iau umbrela și o pelerină

Și ies, să simt natura cea rebelă,

Însă trei stropi mai cad pe o pubelă.

S-a

Din fericire mi-am țesut un zâmbet
în lumina vieții,
desculță alerg 
prin ploaie și prin gând
peste punți de flori 
și zumzet de albine
cu razele din zori m-am învelit
și scriu poeme 
cu mâinile de rouă
din norii albi 
iubire am împărțit
sub măreția 
clipelor ce

mușcă din măr
într-o epocă rănită
scuipă semințele
întrebări în ocean
cerul îl ispitește cu
taine
el împrumută zâmbetul
soarelui
în joacă clădește dimineți
la șotron aruncă nopțile
cu fruntea străbate
idei
stele de mare îi curăță
trupul
cuvintele le dă la schimb
cu

                      Regret

           Decât să fii om și să trăiești o viață fără iubire,

mai bine o efemeridă pentru o zi,
atingând absolutul ei!

Amurg în grădină

Zăream la apus lumină,
Luna strălucea pe cer,
Iar portița din grădină
Se mai ținea în ivăr.

De mult n-am trecut pe-acasă,
Toate au atins, zău, culmea;
Mai sunt unii gură-cască,
Ce râd în rând cu lumea.

Urzicile, pălămida,
Loboda de lâng

E ea.

E ea?

Visez?

Ziduri se ridică din nisip.

Trist și mă sfâșie o durere fără cauză,

poate ploaia?

Sunt aici. Tu unde ești? Te văd doar prin lentile suprangulare.

Imagini caledoscopice adăugând senzații târzii…

Ești tu?

Ești tu.

Carnea ta și-a schimbat gustu

Aşa un ,,chef de chef'' mi-a venit
să stau la taclale cu timpul
să-i spun câteva vorbe
nu prea multe că nici măcar
el însuşi nu are timp
deşi numele lui este acesta.

Ce bizar şi haios sună!
Timpul n-are timp!
Ha ha ha! Ha ha ha!
Doamne ce mai râd de mine
însă

Jocuri de cuvinte, vinul - podgoriile României, Moldova (4)

(postarea precedentă)

Moto: „Ușa mare de la cramă/ Este scoasă din țîțîni,/ Că-i în toi cules de poamă/ De vreo două săptămîni.” D. BOTEZ, F. S.

Podgoriile României, Moldova

Iată că deja am

Spre deosebire de marea plictiseală, atunci când îți vine să-ți bagi p..a în tot și-n toate(nu știu și sunt curios cum germinează doamnele o așe stare), cum ziceam ..., mica plictiseală pleacă de la o repetiție.

O repetiție minoră, dar consecventă:

Ace

TĂCERI ASASINE


Paul se ghemui în colțul cel mai întunecos al dormitorului, strângându-și cu disperare genunchii la piept, murmurând cuvinte incoerente, izbindu-se ritmic cu spatele încovoiat, de perete.
,,Nu, nu! Tăceți blestemaților! Nu pot face

Anei

Îți scriu, îți scriu și tot îți scriu,
Chiar de speranțele-s deșarte;
Îți scriu acum, cât nu-i târziu,
Căci în curând voi fi "Departe"

Voi fi departe-acolo-n "hău",
La margine de Univers,
Dar voi rămâne-n gândul tău,
Prin tot ce-am scris, vers dup

descifram
în ochii celor prezenți frica
o posibilă ieșire în stradă
teama mă însoțea
prezent
la expansiunea ideilor
în marea tăcerii
zgomotul său lansa
furia
din care se pescuia fabulos
minciuna
la pachet cu indolența
masa bogatului nu plânge

Cireșul

În spatele grăinii
Aveam un falnic nuc,
De care legam câinii;
Vătaf era Haiduc.

Iar peste gard o vie;
În capăt – un cireș;
O mierlă mai zglobie
Cu cuibul sub măceș.

Hrană la pui - cireșe.
Jos, la tulpină –scut –
Privighetoarea gureșe,
Avea cuibu

Un ciob din iubire-a rămas –

Murdar, opac, dar răzvrătit.

N-aș fi făcut ultimul pas...

Un ciob din iubire-a rămas,

Te caut fiindcă-n ultim ceas

Că îmi lipsești mi-am amintit.

Un ciob din iubire-a rămas –

Murdar, opac, dar răzvrătit.

                    ****

stăteam de unul singur pierdut pentru mulțime

și respiram țigara ca un alcoolic sfânt

când tu ai trecut pe lângă mine

sunt rece mi-am zis

disperat am pătruns în cuvânt