Blog

ULTIMA SECUNDĂ

Luna și-a suflecat, 
din nou, razele 
și la malaxorul nopții,
cu brațe din frig,
frământă întunericul
orb, lipicios, perfid.
Chiar dacă, în
candelabrul ceresc,
rând pe rând, se mai
aprinde câte o stea,
doar lumina amintirii
pătrunde pe scara
timpul

În iarba credinței, încurcată-n maci,

Stringheră, mă simt precum o buruiană.

Doamne, fii pentru mine precum un vraci

Ce-mi vindecă-existența sahariană

Și-mbrățișază-mă cu har, lumină,

Transformă-mă doar într-o sânziană.

Ți-oi mulțumi în zori și chiar la

Simt că voi scrie o capodoperă! Nu, nu sunt mama Omida şi nici nu am puteri paranormale, dar după doi ani de vacanţă, timp în care minţişoara mea s-a delectat cu poeţi fel de fel, de pe toate meridianele lumii, s-ar cuveni să se vadă şi rezultatul în

De ce mă tem?...mă tem de bătrânețe

Dar nu în trup, în suflet și simțiri...

De insomnii ce nu-s în tinerețe,

Și de trăirea doar din amintiri.

De ce mă tem?...mă tem de neuitarea,

Acelor clipe ce-au produs în cuget,

Dureri mai mari decât e însuși marea,

Și

Am trecut adesea prin crize,
dar cum toate-s trecătoare,
sunt numai iluzii, vise
printre clipe curgătoare 
sub un proaspăt vânt de vară
undeva în valuri răcoroase,
se-nalţă şi cad valuri,
iar pe platouri stâncoase
am dansat cu iubita mării.
Peste nisipuri se

ninge afară și viscolul bate
o iarnă se-așterne-ntre noi
tu ești undeva departe
eu singur aici
răsfoind teancuri
de albe foi

urmele tale s-au șters
uitate îmi sunt amintirile
nici cuvinte nu am
să așez într-un vers
căci azi
străine-mi sunt muzele

aș pleca

Stelele ard

Și iarba mușcă din asfalt,

          Când lumea doarme.

Mașina zace,

Casa în beznă se complace,

          Când lumea doarme.

Stau de planton

Și rup silabe dintr-un pom,

          Când lumea doarme.

Și aiurit

Mă-ntreb: „V-am plictisit?”

O dragoste adevărată-i, când tu iubești și ești iubit –

Nu simți pământul sub picioare, plutești spre-naltul infinit,

Renaște sufletul din tine, resimți doar iz de primăvară –

Ușor la trup, vibrează totul, ești liber pentru-ntâia oară.

O dragoste adevăr

POEM ÎN PROZĂ

Mă îngrop în mine

Din boț de lut, după chipul și asemănarea lui Dumnezeu,
A fost creat Avram, (adama = țărână, pământ: ebraică),
Pentru care, cu sau fără vrere,
Dumnezeu, (după Lilith, prima femeie pe Pământ,
Care, după cearta cu Adam,

Timpule, te rog, nu rupe file din

Amintirile blocate, necoapte.

E doar o rugăminte, nu un ordin.

Patru secunde, cu dinții de lapte,

Au alunecat rapid, însă cochet

Pe-o traiectorie plină de șoapte.

Centralizez gândurile-ntr-un buchet

De vise, idealuri sau

Agitația e atât de grea de suportat
că uneori e ca un val pictat,
când toți vrem multă libertate
și vrem ca toate să ne fie acordate.
Iubirea noastră e ca vântul
care adie ușor, oftând,
iar de ar fi să nu mai bată
aș mai avea un singur gând...
Să mă strecor

      Dragoste cu cântec

Într-o zi s-au întâlnit, el și ea din întâmplare –

Ea, de douăzeci de ani, el, cu patrușcinci mai mare.

El cu vilă și un S.U.V., pensie-ndestulătoare,

 Ea cu foamea în stomac și cu forme-mbietoare.

Ea cu farmec, vino-ncoace, el b

Îmi ești balsam pe sufletul rănit,

Iubirea mea, ce-ai apărut în cale,

Tu rănile, cum știi mi-ai oblojit –

M-au vindecat doar zâmbetele tale,

Iubirea noastră e atât de pură,

Cum n-a mai fost și n-o să fie alta –

Îmi ești cum este rugul pentru mură,

Sau ce î

Atâția îngeri sunt și pe pământ,

Nu doar în cer, dar trec neluați în seamă,

Ne dau și nouă spirit și avânt

Și luare-aminte la cuvântul ”mamă”!

Căci mamele sunt îngerii de-aici

Ne dau și viață, ne cresc, ne veghează,

Simt sufletul, vreo boală, parcă zici

Că

Te-am îndrăgit atât de mult
Te-am întâlnit și mi-ai plăcut
Din suflet să te scot nu pot 
Pentru iubirea ta aș da tot.

Iunie a plecat, iulie iar o să vină

Au înflorit iubite toți trandafirii,

Este răcoare la căderea serii,

Luceafărul vestește o noapte senină.

În coș am strâns flori de cătină,

Sunt minunate toate zilele verii,

Aștept seninul să prevestească zorii

Luceafărul

Plouă de mult timp

dar sufletul îi uscat-

lacrimi de îngeri 

*****

Indiferență-

vrăbiile suspină

iar cucul cântă

*****

Vară posomorâtă-

 rece, plouă

și ciorile țipă

*****

Punct negru pe cer-

se înalță spre îngeri

o rândunică

*****

În lanul de maci

jocul vesel de f

EMINESCU ȘI AGAFTONUL

Într-o discuție cu Domnul Dorel Gaftoneanu, un înflăcărat cercetător al lui Eminescu, scriitor, din Botoșani a venit vorba despre numele dumnealui de Gaftoneanu. Nu cumva Gaftoneanu vine de la Agafton? Istoria acelor locuri ne sp

În contul ploii nu mai storc

Lacrimi născute pe asfalt

Și-n igrasie nu mă-ntorc

Fiindcă-n lumină fac un  salt.

Lacrimi născute pe asfalt

S-au ofilit în fața mea,

Fiindcă-n lumină fac un  salt

Ajung rapid lângă-o cișmea.

S-au ofilit în fața mea

Și stropii pl

Ieri, 6 iulie, a fost ziua mondială a sărutului.

A trecut. Ce rău îmi pare!

Vă dau azi o sărutare,

-Măi, Ioane, ia stăi calm!
Nu m-ai sărutat de-un an.
Ce-ţi veni, aşa, deodată,
să mă pupi, să mă rupi toată?
Ia stăi locului, dă-mi pace!
Ştii tu, că şi m