Blog

ai intrat cu amiezile

și toamnele

căutai un loc să le ascunzi

ca și cum ți-ar fi fost frică

să nu le tulbur sensurile

cu un cuvânt rostit sau doar răsărit

în nopțile când le puteam ușor distinge

în lăcomia brațelor și ochilor

eram pământul în care

îți semăn

Ne hrănim cu iluzii 

Existăm în tăcere

Vom amprenta concluzii

Osândite în... miere,

Insă când vrei să răspunzi

Aștepți o consiliere.

Dacă litera speră

Ea, dulce mesageră...

Cuvântul? Se îmbracă,

Urcă solemn pe-o treaptă

Vede (în drum) o carte

In care-și cere

Într-o zi caniculară,

un munte guraliv gândea:

Statul ăsta mă omoară... -

Nu-i pasă, bre, de nimenea!

Zi după zi trag ca prostul,

an dupa an, veac după veac;

nici nu știu ce e concediul

și-un singur drept am - să m-atac!

M-aș duce și eu la mare

pentru-a mă

pânza păianjenului

spre îndestulare devine

 tot mai mare-

 în mâinile tâlharilor

 pensii

 privilegiate

zvonuri din piață:

 genul și orientarea

   vor defini  identitatea-

 nori roșiatici peste tot

 praful saharian  

 acoperă libertinismul

  la tv  tulburări s

Întrebare continuuă de examen cu grilă
bogată pe drumul lung și cotit al fiecărei zile
este iubirea aceea în care semenul îți e
unu' și același cu tine însuți printre gânduri
simțuri speranțe și explozii de fericire în momentul
în care îl vezi auzi și-l

Ascundem teama, epatând cuvinte,

Nu ducem fapta spre un concret valid.

Cotim spre… senzațional, fără minte.

Orgoliul grăbit, azi urcă-ntr-un bolid.

Rar cenzurăm, etapă cu etapă,

Abilitatea de a urca corect.

Trișăm, însă, ceva, mereu ne scapă.

Insist să spun

Puteţi să smulgeţi carnea

din codrii ce mai sunt,

să vindeţi foarte ieftin

străbunii din mormânt,

Puteţi să rupeţi pagini

din a Istoriei carte,

să sugeţi încă sânge

dintr-un popor pe moarte,

Puteţi să zdrobiţi munţii,

să prădaţi veşnic ţara ,

dar nu puteţi s

Mon amour...

Cerul e colilie,

Albastru pur,

Ca ochii tăi, mon amour.

Zvon de sălcii mă cheamă afară,

Ce primăvară,

Cu luceferi și stele,

Cu ape tăindu-și cărarea prin lună,

Primăvara asta nebună

Se pierde

În zvonul verde.

Câte amintiri am mai cules

Și cu ce m-

CUVÂNTUL ZBOR ȘI IZVOR
( Amfibrah)

Cu aripi din vers
zbor prin univers,
aripile-ntinse, evantai, fâlfâie cu frenezie
și chiar de-i divers,
noul meu demers,
cuvintele mai fac pantomimă, prin poezie.

În deplină libertate,
cuvintele-s purtate
pe aripi din vers în

Trec zilele atât de repede, când ninge, când plouă, când stăm la umbră. De multe ori suntem prinși în vârtejul vieții și nu vedem când înfloresc magnoliile. Gândurile câteodată obosite, câteodată stresate de diferite situații ne schimbă chipul, ne sc

Uneori mă gândesc la tine ca și când n-ai fi tu
mă-nsingurez în tristețea aceasta perversă
neverosimil
te suprapun peste chipul aproape împăcat al mamei
la biserică
cu mâinile încrucișate pe piept
trecând la cele veșnice
dar imaginea ta rămâne consta

Alergăm fericiți pe nisipul fierbinte,
Iubirea nu are nevoie de cuvinte.
În ochii mei iubite vezi mereu marea,
Când este furtună își schimbă culoarea.
Ne contopim cu valurile înspumate,
Pe strune de chitări frumos cântate.
Soarele apune acum liniștit

Știu că sunt foarte singur
am lumea turnată într-un inel de aur
la degetul mic
din naștere
când am fost foarte singur
cum sunt și acum
n-am nicio treabă cu răsăritul Soarelui
cu mișcarea de rotație a Pământului
cu lucrurile acestea din jur
care se în

Rătăcirile lui Abel
1.
Copilul meu, zise Tobit, rătăcirile omului pe pământ vin de la femeie. Dragostea este boală. Femeia pe care tu zici că o iubeşti nu este alta decât o sperjură. Când plecam spre dimineaţă la plug, ieşea de la ea un om care se fere