Blog

cine m-a strigat?

cine m-a strigat?

O floare de cicoare cu ochii stelari,

mama de undeva dinspre răsărit,

...ce mult te-am iubit...

m-a strigat pădurea din deal

scuturându-mi petale de vise,

m-ai strigat tu sau mi s-a părut,

știu că te-am pierdut prin insom

Adeseori rămân cu un pas în urma timpului
încercând să-mi apropii sufletul de inimă
de-a lungul vieții s-au adunat o mulțime de pași
nefăcuți
o mulțime de dealuri neurcate și necoborâte
nu știu dacă voi reuși vreodată să mai ajung timpul
să mai ies d

În dimensiunea ierbii carnivore,

tăcerea cifrelor

simte ecoul singurătății mele pierdute

ca pe un urlet încorsetat în negru.

O cifră mă ia de mână

încercând să clădească o privire pe chipu-mi rănit

de mușcătura unui fir de iarbă sălbatică.

Unu și cu unu

nu

Suav parfum!Mă-mbată liliacul,

A soarelui săgeată mă pătrunde

Și nu găsesc umbrar a mă ascunde

S-ascult tihnit cum cântă Pitpalacul.

Aștept să crească boabele rotunde

În spice, c-a-nflorit acum și macul;

Speranța-i că la toamnă umplu sacul

Cu roadele câmp

S-au îmbrăcat aseară cireșii în mantiile lor albe
păreau niște cavaleri templieri porniți
într-o cruciadă a florilor
ce poate fi mai frumos decât un milion de cireși înfloriți
spintecând întunericul
în căutarea stihiilor rătăcitoare ale iernii
din castel

Am sufletul tot plin de flori de cireşi.
Lângă ei sunt gutui şi câţiva caişi,
Este o dimineaţă plină de calde tăceri,
Simt ale petalelor gingaşe mângâieri.

Ploaia şi-a ascuns printre nori picătura
Acum primăvara ne va dărui căldura.
Privesc în jurul m

Nu există nicio diferență între voi și stele
oricât de lungi ar fi distanțele care vă despart
și voi și stelele apăreți numai noaptea
fragmentați întunericul în felii subțiri de lumină
vă despletiți părul în oglinda concavă a cerului
tremurați în ochii

Lunecă primăvara-n verde

In arbustul alb, favorit;

Liliacul se deschide,

Iar eu privesc nedumerit:

Astăzi se vede limpede

Cum... liliacul a înflorit!

Alb sau mov nu mai contează,

Lunca-i plină de culoare.

Bucuria zace în floare.

Trage frumuseţea de sforile trufiei
care scuipă printre dinți granulele
din tâlcul cuvintelor interpretabile
după bunele placuri
conveniente pentru fiecare.

Privirea fața strălucesc printre
capriciile vremii băgând în boala
dragului și întrecându-se cu pă

Doamne, îţi dedic poemul vieţii mele

ca o ardere de tot

pe altarul veşnicei recunoştinţe.

Hai, vino, poposeşte în lacrima

umilei regăsiri,

şterge sudoarea de pe fruntea-mi

chinuită de frământări

cu adierile primăvăratice ale firii,

dă-mi să beau din cupele

PLUMBUL CU CARATE

Poetule trist... privește-ți orașul,
ce te respiră duios, la tot pasul,
pe străzi, geme versul, ca șoapte,
și ,,ecou de romanță'' în noapte.

Privește, botezul primăverii, Poete,
iarba a-ncolțit, până și-n ghete,
pe cer, ici colo, câte un n

În dimineaţa asta cineva mă aşteaptă să vin afară…..Bate la geam încet şi dansează prin grădină. Liniştea casei îmi place dar tu nerăbdătoare mă chemi insistent.
Ieri era soare, mugurii zâmbeau frumos în lumină, florile s-au deschis fluturându-şi pe