Toate postările (22518)
Când plouă ne-ntrebăm de ce tot cade
apa din nori și care-i scopul ei....
Când soarele din cer începe-a arde
ne îmbufnăm, simțindu-ne mai grei.
Când primăvara își arată fața
dorim să fie cald și fără nori
și de miroase-a iarbă dimineața
visăm livezi ce-au
Frământă singurătatea aluatul în cazanul veșniciei
ce nu râde nu plânge nu schițează nicio reacție
neașteptată din țărâna ascunsă sub iarba mândră
în zilele ce se perindă una după alta în timpul
fără formă și suflet în spațiu și viață.
După ce-a frământat
întoarce-te din vechi tapițerii
privesc la rama ta dintr-un portret,
visând o rimă nouă de sonet,
la ochii tăi albaștri și vicleni,
purtați ca în poveste trași de reni.
portetul în tapiseria care arde
se lasă-n dulci poeme goliarde,
când porți mărgele da
o recunosc mai subţire,
mai verde decât copacul furtunii
cu rădăcinile în aerul
pământului gras,
ea îşi pune amprenta
pe inima pietrelor de mustesc,
privirea-i se înalţă
cu tandreţe subtilă.
Se furişează în lucruri,
vorb
Cioburile de gând gustă tăcerea
Uitată în rugina din cuvinte,
Valul obraznic își dă doar cu părerea
Acaparând nisipul înainte.
Nu pot s-accept ca nestatornicia
Tastată din greșeală să rămână!
Uzez de-aparențe cu mojicia
Lăstarului pierdut și fără frână.
Agă
nu are trup,
se topeşte prin întunericul
străpuns de stele aprinse.
Noaptea tăcerii surde
voce nu are,
se disipează în aer
lipsită de umbre.
Noaptea tăceru sublime
dezbrăcată complet,
se pierde pe sine
în braţele apelor mar
nuferi
nuferi albi,
candele reci,
ce-aţi putrezit
pe poteci,
nergri vâslaşi,
albe mirese,
frunţi de-argint,
pe sfinte mese,
marmură
încoronată,
ca un gând frumos
de fată,
voi minuni
din alte lumi,
flacără
în albă haină
şi înnobilaţi
de taină,
scăpărând
mereu argint
lăsate să cadă pe faţa lunii
de la fereastra timpului
pe marginea întunericului
mirat de atâta iubire.
Noaptea părea o fiinţă disimulată
uitată afară de pază,
liniştea avea ochi rotitori
ca două stele ce schimbă
Săgeata cuvântului care mușcă
E umezită cu sânge ruginit,
Nu-i pasă că tăcerea zace-n cușcă!
Ea jubilează, căci din nou a rănit.
Articulată de praful de pușcă,
Durerea triumfă ca un zăngănit.
Săgeata cuvântului care mușcă
E umezită cu sânge ruginit
În care
câtă dragoste mai are
să împartă,
prigoneşte răbdarea,
nu are nevoie de ea.
În el se rânduiesc patimile
sălbatice la pândă
dincolo de verbe.
Prinde între degete destinul
ca pe un pui de pasăre
pe care-l mângâie,
ada
În capul drumului ce trece prin faţa porţii lui Ilie stă moş Avram. Exact în faţa casei lui drumul coteşte la vale drept spre gară. Moşul are aproape o sută de ani, nici el nu mai ştie sau nu vrea să spună nimănui cât e de bătrân. Important e că Alzh
Iepurașul buclucaș
Fie din sat sau oraș,
De-nvierea Domnului
Fiecărui copilaș
Ouă roșii îi aduce
Urecheatul iepuraș.
Bucuroși erau micuții,
Dar mare le-a fost mirarea,
Când ciocnind, ieșeau puiuții...
(ouăle erau clocite)
Ce frumoși erau drăguții !
La u
vraja chipiului tău luminos
ca pe o pictură dintr-un tablou vechi
de pe faţa inimii,
nu-mi întorc ochii
ci-n zăbavă
îi fac să odihnească.
Împreună
cuib de viespi
ne dorim timpului
loc de popas mântuit.
Fără să-i cer luminii
limbă de foc
cuvin
În buzunarul de la piept
Se sparg castele de nisip.
Eu totuși încă te aștept...
Hai, vino! Nu aș vrea să țip.
Zâmbești ironic? Ești... deștept?
Te crezi mereu un arhetip!
În buzunarul de la piept
Se sparg castele de nisip.
Minutul este, azi, nedrept.
Scena
Privirea ta cu iubire mă descântă,
Cuvintele în suflet frumos cântă.
Gândul mă poartă pe același drum,
Simt al petalelor minunat parfum.
Adun în vers numai iubire,te privesc,
Șoptesc zi și noapte, eu te iubesc.
Îmi amintesc mereu prima ninsoare,
Prin voalu
Călătorii geodezice, Ungaria – Macrotoponimie - Ungaria (03)
Macrotoponimie – Ungaria
Moto: „Nu trebuie să uităm că în istorie au existat mereu tirani și ucigași care păreau invincibili pentru o vreme, dar în cele din urmă au eș
încărcat cu iubire
fără să se opună
ci lăsând trecerea liberă.
E atât de plăcută locuirea
în camere cu ferestre de gând
unde te poţi privi în oglinzi
cu chipul celuilalt.
Respiri împreună deodată
aroma risipită de flori
Călătorii geodezice, Ungaria – Ungurii și Ungaria (02)
Ungurii și Ungaria
Moto: „Maghiarii urlă de dureri închipuite.” citat clasic din Octavian Goga
Ungurii sau maghiarii sunt un popor din Europa centrală, vorbitor al limbii ma
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!