Blog

 incizia ochiului tău

e asemeni diamantului din mâna

bătrânului tăietor de geamuri

necruțătoare

lasă în sticlă o dâră albă

ca un țipăt speriat de pasăre

dacă ai apăsa pe capete

m-aș desface în două

precum un sâmbure

în două jumătăți imperfecte

și inegale

cu suf

Îmi lipesc nasul, ca altă dată, de geamul îngheţat,
Îmi place când ninge, mai am multe de colorat,
Valuri albe de fulgi, dau navală, mă zăpăcesc,
Crengile sunt încărcate de zăpadă, rău troznesc.

Viscoleşte din ce în ce mai mult,vântul e turbat,
Îl asc

Nu speram să primesc ceva daruri de la Moș Crăciun că... n-am prea fost cuminte! Doar dacă se vor împărți ceva daruri la toți copiii din sanatoriul nostru, că cei mai mari repetă pe ascuns, ca pentru un spectacol. Tovarășa educatoare de la etajul nos

Nu îngerul e chip de nevăzut, 

Ci ochiul mi-i în pânză de albeaţă... 

Şi-orbecăi mânuit, ca o paiaţă, 

De-un păpuşar cu braţ de lut. 

Şi nu în Cer e îngerul menit 

Să-mi umple golul de fântână, 

Săpat adânc în inima-mi nebună, 

Ori să-mi trezească ochiul a

întorcând spatele- 
discurs politic 
cu-n contur nedefinit


alungând cocorul 
cu-o săgeată- 
ieri era o zi însorită


în dicționarul timpurilor 
trădarea-și
schimbă fața


greu i-a fost
cu primul milion-
rețetă de bucătărie


Petre Tuțea-i o uliță-
depărtate-s 
adevărate

MARELE CONFLUENT

Alerg, din greu, 
pe pista unui gând, 
târziu am inţeles
că timpul nu dă rest,
peste duritatea tăcerilor 
am presărat rozmarin 
până s-au destrămat 
în versuri însetate
de buzele amintirilor...
un revers al medaliei, 
fără de care tăc

Tăcerea acoperi complet valea transformată într-un mormânt alb, de unde nu se mai auzi niciun murmur al vieții care pulsase intens până în urmă cu numai câteva minute. Avalanșa înghițise lacomă tot ce întâlnise în calea ei, dar nici chiar ea nu prevă

 vecinul de la parter n-a mai ieșit astăzi să dea zăpada

din fața blocului

lăsând dimineața sufocată printre troiene

madame Bovary nu-și mai plimbă dogul german

pe sub salcâmii înfloriți în mijlocul iernii

îmi lipsește hârșiitul lopeții de lemn în omăt

cân

            Călătorii geodezice, Germania - germanii din Ungaria și din România (VII.4)

            (postarea precedentă)

            Unde ne sunt germanii?

            Moto:

„Epitaful meu:

Aici zace B, românul

Din regatul unguresc,

Fost profesor de Germ

           Lumina zilei se estompează cu fiecare clipă. Încă nu s-a mărit ziua, chiar dacă la sfârşitul lunii se va introduce ora de vară. Pe litoral vremea este mohorâtă, se simte în atmosferă umezeala adusă de norii încărcaţi cu precipitaţii.
　　　Îm

E primăvară în suflet,

Zăpadă sub bocancii șchiopi

Ce fug, de-un zâmbet incomplet,

Precum doi fii de filantropi.

Pe tâmple doi fulgi, în cuplet,

Vorbesc cu mine, da’-s miopi.

E primăvară în suflet,

Zăpadă sub bocancii șchiopi.

Soarele doarme-ntr-un pamflet

(Dedicată Demiurgului universului poeziei românești, nemuritorului Eminescu)

M-a tulburat mult la marele Eminescu, setea lui imensă de absolut, mai cu seamă în versurile sale de iubire. De aceea îndrăznesc să-i atribui în universul poetic românesc, ti

        Dl. Theodor Codreanu, critic literar, redutabil filozof al culturii, mi-a făcut onoarea cu ceva ani in urma – povară grea pentru mine – de a-mi dărui, cu autograf (ce-i drept, prin intermediar), una dintre cărțile sale: „Polemici incorecte

EMINESCU

(acrostih)

Etern va lumina deasupra noastră

Mai mult de cât o stea luceafăr sfânt,

Incandescent lucind în und-albastră

Nepieritoare lacrimi de cuvânt.

Eram un pumn de grâu zvârlit pe-ogor,

Sămânță-nnobilată cu cerescu',

Ca-n România să-ncolțească-n

Iubeam nespus, iubeam frumos,

Dar nu știam cum să ți-o spun.

M-a ajutat, cu vers duios,

Un Eminescu, drag străbun...

Tu nu-l știai, ți l-am adus

Din file vechi și prăfuite.

Pe piedestalul lui m-ai pus:

- O, ce frumos le-ai scris, iubite!

- Nu eu le-am scri