Blog

Își strigă grabnic maidanezii
Un măcelar c-un braț de oase
Ce cu iuțeală au fost scoase
Din vârful mare al grămezii.

MICIMEA UMANĂ

Ceea ce nu înțeleg oamenii în micimea lor este faptul că universul în toată infinitatea lui este mult prea departe de înțelegerea noastră. În momentul în care acceptăm că nu înțelegem universul atunci putem gândi mai așezat și mai lucid

Din greu de viaţă încep să se despartă gândurile

nici nu mai ştii cum să le gestionezi

pentru a se naşte cât mai multe idei din care

să răsară faptele bune ori crezul c-acestea

ar fi aşa sau chiar extraordinare în tumultul

faptelor altora ce răsună-n miez

Poezia are o poveste! 

Îmi spunea Esenin într-un vis

Când, sătul de realități funeste,

Poarta de iluzii i-am deschis.

A venit și-un negustor de clipe,

Demagog cum îl știam că este,

Care a ținut, și el, să țipe:

Poezia are o poveste!

Se făcea că, în amurgul s

Am scris și scriu despre iubire

Pe fruntea cerului tainic desenez.

Frâturi de vise pline de fericire,

Un cântec vechi mai fredonez.

Ascunsă mereu prin alte gânduri       

Mai uit ale cântecului acorduri.

Când primul fulg îmi dă de veste,

Scriu a inimii fru

Din hăul viselor ce mi le-am prins în stele, 

Mă-ntorc la tine pe pământul cavernos, 

Acolo unde cântecele lirei mele

De El damnate-au fost să zboare doar în jos.

În penitența unui suflet fără nume

Se zbat în lanțuri vechi regrete de poet,

Alături de un șa

scurm zăpada rece din mine cu amândouă mâinile

și te caut înfrigurat printre frunzele galbene ale amintirii

n-a mai rămas loc neumblat în jungla aceasta a sufletului

toate frunzele însă sunt la fel de galbene și posomorâte

mi-ar trebui încă o viață să at

Se naşte speranţa din tenebre înmulţite

de necazuri, de dureri şi fapte împărţite

din partea necredincioşilor cu guşa plină

de răutăţi, minciuni şi invidii în surdină.

Şi creşte stropul de speranţă cât un mugurel

transformându-se-ntr-un lujer şi-ntins sin

dimineața de azi îmi aburește fereastra

cu vedere spre Soare

îmi reduce lumea la o aglomerare de lucruri

fără contur

la o pictură naivă în tempera

din care culorile se scurg

se îmbrățișează frivol unele cu altele

este o combinație ireală de alb și roșu

ostil

- Prietene, curaj! murmurau ei gâtuiți de emoție. În curând vor sosi ajutoare și-i vor scoate pe toți de acolo! Se aud huruitul utilajelor de deszăpezire tot mai aproape! Sunt doar opt kilometri, în fond! Până la căderea serii vor fi deja aici! Rămâ

Limba care uneşte

Dragii mei, tineri,

colegi de popor,

nu stricaţi ceva

de ce fi-vă-va dor!

Fără limbă,

nu există popor,

fără limbă,

nu avem viitor!

Nu mai putem încăpea

în micul sat natal,

vom trece ţări şi ape,

în marele sat mondial.

Să fim IT-işti,

să fim a

Transparenţa oglinzii sare-n ochi

prin strigătura chipului

unde culoarea privirii nu-i nuanţată

în vreo culoare de cer mare iarbă ţărână

ci în nuanţe de conştinţă care se-mpart

între ele şi taie macaroana

din mijlocul chefului de-a admira

machiajul sau zâmb

ŞOTRON

Nu caut demult, răspuns 
la timpul ce doare,
doar uneori, mai încolţeşte 
câte-o-ntrebare sălbatică;
nostalgiile-s ca păsările 
care vin şi pleacă,
purtând în cioc amurgul, 
o povară, când viaţa trişează.

      Culisele erau impresionante! Așteptam cu mare emoție să-mi vină rândul. Aici anunțurile se făceau prin difuzoare, aveau lumini, de, era la oraș!

      Cineva ne-a făcut semn că, după anunțul la difuzor, urma să intrăm noi pe scenă: întâi eu ca s

Unirea, ca o simplă amintire,

Naște iluzii, discordie, vise;

Ascunde speranța printre satire

Negre ce stau blocate în culise.

Chiar ne dorim să-mprospătăm citatul:

„Unirea națiunea a făcut-o!”

Însă n-am asimilat aluatul

Strămoșilor care au născut-o.

Azi, f