Blog

Se duce timpul, primăvara a înmugurit

crengile crescute-n urma umbrei

şi

mama a mai sădit o floare-ntr-un an,

o îngrijeşte, taie ramuri bogate-n spini

(îşi rodesc drumul).

N-am stat să mă-ntreb de ce păsări-

le-şi cântă zborul

pe cioturi cu muguri sau p

BĂRBAȚI ȘI FEMEI ȘI DORINȚELE LOR

      Ce vor femeile de la bărbaţi?
      În primul rând, să recunoască că este o fiinţă umană şi, ca atare, să fie respectată ca om. Vrea să-i fie recunoscute calităţile, să participe egal la viaţa familială, soci

Mă privește sceptic iar duhul sorții

se preumblă umbre pe cerul nopții

și șoapte sinilii se ascund în ungherele anilor tulburi

se înclină amenințător balanța dezechilibrelor

în lume un duh întunecat răpește zâmbetele

însorite din ochii oamenilor desenând

î

Zău că nu mi-am urcat cuvintele pe scară
şi podul meu are sertarele goale,
din când în când mai urc ceva la fum
fiindcă îmi place mirosul de crâşmă.

Femeia-mi zice;
bărbate e primăvară şi miroase a crud,
nu mai sta-n pivniţă, ieşi în grădină,
să auzi

Arde lumânarea. E lumină în jurul nostru, tată.

Privesc

zarea

şi

dincolo de ea, e ţintirimul celor vi. De ce sunt

mai mulţi morţi pe afară decât înăuntru? Şi vezi?

Ei n-au cruci să le amintească de aripile de dinăuntru,

să zboare.

E plin cerul de lacrimi

  Neastâmpărul m-a dat jos din pat şi am ţâşnit afară..

- Bună dimineaţa, bunicule!

- Bună dimineaţa, nepoate! Tare mi-era drag de el, dar şi eu îi eram şi în fiecare seară, când mergeam la el în cameră, îmi povestea aventurile lui: de bucătar la curte

Gata. A venit timpul să-şi ridice noaptea

de pe ochi, ziua. S-a spălat cu zorii pe faţă şi

aleargă pe hârtie, cifre de ieri pentru mâine.

O să fiu acolo, spunea,

mai târziu, când păsările

se strâng cerc, pe cer

şi

cântă dorul lăsat hai-hui să-şi zboare

Moarte dacă eşti din cele sfinte,
Nu-ţi înfige gheara strâmbă
În iubita care minte,
Las-o să-şi ascundă taina
Ce-i înceţoşează chipul
Şi alunecă prin vreme
Mai uşor ca şi nisipul.
Pune uitare pe durerea
Ce-i macină trupul şi arde,
Lasă-i în gânduri p

                                    TIMPUL

     a murit cu ceasul pe mână la fereastra unde soarele

          trebuia să apună. Leşul lui se scurgea printre

               secole arse de furtuni glaciare, printre

                  suflete stoarse…  Zgâri

Privesc imensitatea cerului albastră

Printre picături ce-mi bat tare la fereastră

Alerg prin zbateri hoinare de gânduri

Suflete câte mai trebuie să înduri.

Nu ţin cont de timp, nici de secundă

Ştiu, trece pe lângă mine ca o undă.

Pe aripi de porumbel vreau

E a doua zi de când s-a lungit peste noapte,

ziua. Era în obişnuinţa ei, să viseze, încă. A

lăsat ceaţa să-şi facă de cap, să se aştearnă

în zori,

între pământ şi cer,

între noapte şi ochii care priveau

nedumeriţi

(din somn),

umbrele mărşăluind bezmetic d

Pe umărul alb iubito,
visul capătă formă de suflet
în care pătrunde inima mea sângerândă
cu tumultul ei neoprit de himere.
Surâsul într-o nevăzută trecere
îmi rupe tăcerea din trup
şi păşesc ca o umbră peste ape
cu zbuciumul mării sub piele.
Steaua m

blestem

săruta-ţi-ar vântul coapsa

şi părul tău de azur,

înger eşti şi plin de jertfe

îmi apari aşa prin fum,

aruncând priviri nebune

într-un dulce clar-oscur;

din himerice poveşti

te anini, stea în ruină,

şi cu faţa ta senină

farmeci ochi împărăteşti.

tu te-a

amintire

odată m-am îmbolnăvit de gălbenare,

să fi avut vreo patru-cinci ani,

n-aveam doctor în sat, decât o babă doftoroaie;

m-a luat mama de mână

şi m-a dus la ea,

ce-are, fa, băiatul tău de e galben aşa,

a întrebat-o femeia pe mama

şi mama i-a răspuns că

În spatele lui mulţi se întreabă şi caută
cum se poate pătrunde-n sâmbure,
sâmburele-l aşază-n pământul atins
cu palmele mângâietoare de povestitor

Măsoară aşa ca pentru sine orizontul
şi gândeşte cum să dezmiede singurătatea
cu verdele crud care iese

Cât te iubesc, febrilă, o știe însăși marea,

Sub pura, diafana perdea de pescăruși,

Lumina-n curcubeul ce frânge depărtarea

Și florile plăpânde pe sobri, reci scoruși.

Ne-am fost promiși pe viață din timpuri depărtate,

Când răsăritul încă nu se-oglindea