Blog

Oarecand, stiu mi s-a spus,

Ceva important n-am pus,

Oare cum le-as putea pune,

Daca de gasit n-am un' e

Ca asa mi-i tastatura ,

Diacritica-i doar gura,

Asa ca , dragi critici tari,

Nu va dati asa de mari,

Ca-n tot ce scrieti aici,

Rar puneti semnele mici,

Da

Nu ştiu plăcere mai mare
decât răcoarea unei umbre
aproape de un rece izvor
din care-mi aduci un cănceu,
să-mi stâmpăr setea de apă şi dragoste
pe această arşiţă-n trup
mai fierbinte decât nisipul.

Şi nici pedeapsă mai aspră
ca despărţirea la această

Bătrâna 

În compartiment, singura lui tovarăşă de drum, o bătrânică, începe a se destăinui:

- Am fost la nepoată, e studentă şi i-am dus câte ceva de la ţară, că părinţii nu mai dovedesc. Acum, înapoi acasă.

Cristea tace, dar în gând:

 „Oare de ce n-o fi

semne de primăvară

galopează sălbatic timpul

 peste strigătul tăcerii,

s-au topit visele,

a sosit ceasul privighetorii,

în acestă primăvară

cântecul pietrelor va deveni rapsodie,

unde psalmii vor curge

ca mierea-n amurg,

unde mânjii murgi

 vor zburda pe colin

  -Uff, ce zi! suspină Lea lăsându-se să cadă pe patul desfăcut pentru somn, înfăşurată în halatul de baie, cu părul încă ud, sub turbanul improvizat dintr-un prosop. Şocul de peste zi provocat de întâlnirea neaşteptată, o tulbura încă, dar nu în măs

Libera ta trecere prin sufletul treaz
tăioasă şi fierbinte
de care mă zbat să te eliberez,
nu poate fi decât o himeră
care se îndepărtează de om.

O umbră care-i lasă luminii nimbul
acela care pătrunde în adânc ori se înalţă pe culmi,
existent în fieca

                     sub influenţa Marin Sorescu

Era totul orânduit în rânduielile mele, în toate câte mi-au vieţuit, clipe.

Îmi amintesc că am fost lăsat să-mi aleg mama,

dar nu mi-a spus că simplu se trage din început.

Şi-am căţărat un strigăt la c

                               sub influenţa Constantin Brâncuşi

Se resfiră degetele. Aerul masează tâmplele,

cioc(ănele),

cioc(ănele),

cioc(ănele),

de păsări, bat auzul prins ca-ntr-un lanţ de şoapte.

Forfota din timp, de săptămână

şi

scârţâit de cerne

Un vânt cald se joacă iar în părul meu,

Sufletul înfrunzeşte când vrea Dumnezeu,

În iarna de afară este mereu o primăvară,

Ascult un cântec fără cuvinte la chitară.

Pomul vieţii se încarcă cu multe culori,

Anotimpuri încărcate de flori şi de nori.

Fulgul

 Au căzut aseară două vise

 Din lumea lor fără sfârșit,

 Destinele le-au fost ucise

 În drumul către infinit .

 Și-au frânt aripile în zborul 

 Dragostei și-al tinereții,

 Uitând că pentru ele-amorul

 Divin, din zorii blânzi ai vieții

 Acuma-i doar o ami

ACEA ANIVERSARE

Parcă toate-au fost ieri, dar parcă toate sunt azi,
pe atunci mă-nveleai cu privirea ochilor tăi calzi,
ce blestem, ne-am pierdut în altă zi aniversară,
fără să bănuim, că dragostea asta ne doboară.

Mai bogat decât mine, un înţelept este
senin asemenea zilelor verii, măsurat în cuvinte,
în liniştea sa se-neacă corăbierii piraţi ai orgoliului
pe mările cu pielea de sânge albastru.

Mai bogat decât mine, cuvântul este
de la începutul lumii făcător d

În fiecare zi privesc mereu  la Maica mea,

Clipă de clipă vorbesc în gând numai cu ea.

Îmi umple sufletul de bucurie şi căldură,

Poate de la noi toţi Ea multe mai îndură.

Sfântă Maică  vreau să fiu blândă ca tine,

Numai alături de tine îmi este în viaţă

Aerul e mai greu în dimineaţa asta. Apasă, dinlăuntru, deşertul,

singur, se (z)bate cu timpul de afară şi e plin de lume şi aleargă

în stânga,

în dreapta,

în sus şi în jos ca o coloană a infinitului în spirală de trepte.

Nici cafeaua nu-şi găseşte aroma

La fel cum întunericul a dat seamă luminii şi s-a născut soarele
pământul a fiinţat cu viaţă şi moarte.

Oamenii îşi vor da singuri seama de mişcarea astrelor
şi devenirea lor în timp.

Niciodată nu-i târziu să pătrundem în inima lucrurilor
în fiecare zi

De ce mă aplec azi după ieri?...

era întrebarea ce-mi stăruia mintea de din noapte. Nu

m-am priceput să mă-nţeleg de ce mă bucuram în spate

-le curgeau lacrimile dorului prin foşnet

de frunze ude şi muguri plesniţi la bancă

cu păsări cântând şi oameni

1. Muntele Fuji     
Ancorat în sufletul    
Japonezilor.  

2. Fuji al Țării       
Soarelui Răsare e       
Venerat cu drag.       

3. Cultura - filon
De creativitate
Pentru suflete.

4. Poezia lor
E în contrast cu viața
Samurailor.

5. Po