Pe ogorul răscolit de fiarele
nemiloase ale destinului
din pribegia a spiritului
a fost adusă sămânța
din îndepărtate tărâmuri
unde cresc poeme ode și doine
în culori din tot spectrul simțirii;
balade vestite printre
creste montane și cetini
de urle
Toate postările (22530)
Primăvara este poezie sau poezia este primăvară?
Deschid ochii şi am în mine un sentiment care a dormit câteva luni şi acum s-a trezit la viaţă.
Poezia este o primăvară a sufletelor care ştiu să iubească.
Primăvara este o poezie care oferă frumuseţe, a
Cineva... bate la poarta zăpezii,
îţi urneşti cu greu gândul...
cine a cutezat, să tulbure visarea,
să înlăture umbra.
Nicio licărire a candorii
nu te sfieşte.
Rămâi un munte străjuit de nămeţi
din care plâng sloiuri
de nostalgii.
Te caut în șoaptele vântului
să-mi alini dorul
de nopți cu lună oglindit
în albastrul ochilor tăi
te caut în solitudinea zilelor
și nopților să-mi alini sufletul
însetat de-o mângâiere
a degetelor tale prin amintirile
adormite, caut gustul anilor
s
Cârma timpului (în)toarce drumul din cer, cu ploaie
şi
cade,
cade mărunt,
picură stropi de (ano)timp
în timpul bulbilor din pământ, născuţi ghiocei din primăvară
şi din creştet
de munte, de deal, de vale, căldură peste tâmple cărunte de ani
şi clipe pătrun
Intrasem în ambianţa de dinaintea purificării,
prin memorie îmi adia un vânt de liberă trecere
de nu mai locuia nimeni fără identitate cunoscută,
eram pus în faţa unei metode de operare discretă
ce radia tot ce nu convenea scopului urmărit.
Am privit
,,Deșteaptă-te române”,
Cântăm de-atâta vreme;
Când amuțim rămâne
Doar ură și blesteme.
În van tu ai un nume
Și brațul ți-e dibaci
Când uiți că-n astă lume
Tu ești urmaș de daci!
Te-au modelat istorii
Rescrise de pungași,
Iar partea ta de glorii
Vândută-i la
că sufletu-mi mai mult nu poate,
aș înflori din ziua și din noapte
în palme, iubirile din visele nebune.
Și vor cădea numai petale albe
peste cărările pierdute-n noi...
voi aduna din soare și din ploi
iubir
Ieri străluceai într-un loc al tău,
erai becul ce lumina
pe strada unor suflete,
azi luminezi undeva, sus.
Ieri dăruiai din fiinţa ta
dragoste şi prietenie
soaţei tale şi oamenilor,
azi ai lăsat amintiri ce vibrează
Ieri vorbeai şi râdeai,
viaţa grea ţi-o f
Ascult cum înflorește un cais:
Mustește-n matinala simfonie
Din ploaia de speranțe, limonie,
Pe crengile cu ifose de „miss”.
Sub scoarță bate inima de foc
A florilor – mătase vinovată;
Petalele cu tentă de agată
Își caută fărâma de noroc.
Calin, cu răsărit
Într-o tăcere smulsă din singurătate,
adusă pe cursul impropriu al aşteptării
am descoperit împreună mecanismele de reglare ale voinţei
şi am pornit mai departe pe drumul care ne cuprinde
pe fiecare cu dorinţele lui,
cu căutările lui,
până la orizontu
Plânşi cu lacrimi, ochii ei strălucitori
mai curaţi decât roua florilor în dimineţile soarelui
se repetă-n fiecare zi obişnuită
rămân albaştri.
Ei vin tot mai des până-n zborul păsărilor
cum cuvintele se despart de vorbele şoptite
şi-i cântă-n inimă o
Petruţa pictează
Sucită iarnă! Sămânţă de soacră năbădăioasă tre să fie, nu-i ajungi la inimă cu una cu două. Când crezi că i-ai prins firul, i-ai înţeles meşteşugul şi sunteţi prieteni, atunci se dă peste cap şi din voie ţi se face nevoie.
Am ales să zâmbesc şi când mă doare,
Ce mult am călătorit în viaţa curgătoare,
Într-o carte mă întorc peste aceleaşi pagini,
Citesc, recitesc, privesc aceleaşi imagini,
O frunză veştedă printre pagini îngălbenite,
Gânduri şi multe vorbe între pagini uitat
Haiku-uri
elevi de liceu –
prezenți numai prin baruri,
cartea la noroc.
la vânătoare
nu să ai mare curaj,
ci un brac german.
năprasnicul ger
presupune căldură –
mintea din urmă.
dându-și concursul
de-a prosti, a câștigat
televizorul.
mami ne-a lăsat
la mă
Se întâmpla, se întâmplă să-mi privesc ochii din vârful degetelor
de la mâna, de la braţul din mine, fără gene, cum îmi mângâie
chipul
cu ploaia din ele
şi
şanţuri zac pe obraji.
Sunt şanţuri croite de dor, din durerea din piept de peste zi
când a sunat
s
În zilele cu toamna sub cap
fructul sânilor ei cum pepenele galben
împarte arome coapte de singurătate,
Pune candoarea-n lumina gândului
şi muscă cu dinţii din carnea mea absentă,
topeşte cerul pe arcul orizontului mirat
într-un imperiu de nuanţe şi f
Rătăcesc printr-o lume cu gându' la tine
şi nu mai ştiu ce faci de ţi-e rău sau bine,
prin tunelul timpului caut anotimpul iubire,
chiar dacă amintirea pare a fi o nălucire.
Timpul a mutat tăcerile mereu, în alt loc
dar tristeţii nu i-a g
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!