Blog

 I-am dat târziu aseară o-ntâlnire,

 O frumusețe cu chipu-nseninat,

 O boare ce-a pătruns fără de știre

 În sufletul meu veșnic înghețat.

 Când am simțit a ei catifelare,

 Un voal ce-a îmbrăcat ființa mea,

 Am fremătat simțind fina savoare,

 Un câmp de flo

Trecere 
(FM)

Când trecem anotimpuri de furtună, 
nu-mi vei simţi-n clepsidra vremii timpul, 
voi răsări în răsărit de lună, 
eternitatea vieţii ...sau nisipul. 

Voi fi corăbii, pânze în văpaie, 
sau strălucirea unei toamne mai nebune, 
cu doruri valuri îmbr

Femeile au căzut întotdeauna în picioare ca pisicile
prin aerul care desconsidera înălţimea
sau cum zic adesea-n glumă,
se descurcă în orice situaţie vulnerabilă
în care bărbaţii se cred pietre tari,
le dreg busuiocul
şi uite aşa dintr-una în alta
se

RECVIEM... 


Eşti atât de frumoasă balada mea, 
când curgi asupra mea...privirea, 
din aerul tău duios în care ai pus 
iubirea! 

Eşti atât de minunată,între ea... 
şi întristare, sub copacii care şi-au scuturat, 
tremurând frunzele, ca un trunchi, 
care îşi t

Seara s-a lăsat. Cerul se scutură  

de penele aripilor de zăpadă şi cad

pe pământ. E frig şi pietrele îngheaţă

şi tremură ţurţuri pe dealuri.

Fac pârtii între înalt şi jos,

între munţi şi văi de ape fierb,

aburi ridică

Sufletul

deschide ochii

peste noapt

Scrisoarea a CLXXXVII-a 
(MF)

Am să îmi reiau drumurile, am să le prefac în zbor şi apoi am să mă întorc la început, lăsând în urmă ploi să şteargă, cu glasul zării tot ceea ce m-a durut. Nu, nu pot să cred că Universul stă sub pleoape, sau stă să se m

M-AM LOGODIT CU RĂBDAREA

Ninge peste tristeţea solemnă, frigul strânge hapsân,
nostalgia o-nveşmântez în clipe din anotimpuri vechi
astăzi multe ne dor, dar am rămas prin suflet perechi
şi demult, iubitule, eşti peste gândurile mele stăpân.

Puteai să mă părăseşti dintr-o ambiţie nebună
în cuvinte aruncate la întâmplare,
în vorbe spuse-n vânt
ori într-o gară dintr-un oraş rupt de realitate
unde trenurile întârzie din principiu
şi nimeni nu mă aştepta în afară de tine.

Nu ştiu cum se face

Anul acesta îmi doresc să dovedesc că am învăţat lecțiile primite în fiecare zi a anului trecut, altfel aş simţi că nu am câştigat, ci, dimpotrivă, am pierdut un an din viaţă.
Am învăţat să nu mai stăruiesc în gândurile gri, fără sens, să iau viaţă aş

iarnă orfică

(la 166 de ani de la naşterea lui  Mihai Eminescu)

cu mantia-albă,

îmbrumată,

 coboară Orfeu

 peste plai,

el este pruncul

Limbii Române

şi se numeşte

 Eminescu Mihai.

e iarnă pe dealuri

 moldave,

 zăpezi mari

 cad în Ipoteşti,

acum se naşte

  Emi

Mai ard luminile pe străzi, 
Totu-i fardat cu-a ta tăcere, 
Te-aştept, în inimă să vezi 
O stea ce arde-n două emisfere.

Când m-am întors erai deja plecată 
Cu-n vânt ce-ţi povestea de primăveri, 
Am vrut să te aştept ca altădată, 
Însă ningea cu flori albe din meri.

stihia

Îmi pierd privirea peste-ntreaga zare

Și stau ca un soldat rănit de gardă,

Mă-nec în alba cerului culoare

Prin geometria florilor  bizare

Din geamul înghețat de la mansardă.

Se clatină tot cerul de potop

Sub viscolul cu-apucături bizare,

În alba lui

SORCOVA
*
Dragii noștri gospodari,
La cumpăna dintre ani
Cu mic cu mare venim,
Pe toți să vă sorcovim.
*
O luăm de la cap de sat
Și de-a lungul și de-a lat,
Să vă sorcovim în tindă
Sub cârnații puși sub grindă.
*
Sarmalele în ceaun,
La fiert vinul ce

Noaptea dintâi se lasă şi îngerii colindă

visurile şoptite la cumpăna dintre ani.

Pe margini, lumea veselă ciocneşte pahare de şampanie,

înmoaie pişcoturi şi aplauze la scenă deschisă. Cerul –

albastru cu luminiţe mii, stele, artificii. Pământul

ca o

GÂNDURI PENTRU NOUL AN

Ninge cu dor prin poeme,
e anotimpul viselor rebele
şi flori albe de crizanteme,
cum sunt la tâmplele mele.

Cu alb se tiveşte orizontul,
Cerul, Pământul se unesc,
dalbul decor învie trecutul,
troiene pe care le ocolesc.

Ninge pe pragul

N-am văzut în zidurile înălţate, templul în sine
am aşteptat să pogoare duhul înţelepciunii,
ochiul cel mare, nevăzut a lui Dumnezeu,
lumina sacră ce învăluie mierea iubirii.

Peste liniştea poposită-n aerul sfânt
de unde sunetele se-ntorc din cupole-n

URARE DE ANUL NOU
*
Aho, aho, copii și frați,
Stați puțin și ascultați.
Mâine Anul se-noiește,
Românul se primenește.
*
Cu primeneala rămâne,
Sufletul îi e tăciune.
Guvernanții des numiți
De ani ne țin umiliți.
*
Nu putem să ne-amăgim,
Doar cu un pah