Blog

Ai calea ta ... 


Ai calea ta, în dimineaţa ta, 
ca soare, 
doar luna stă-n pătrare ... boţ de apă, 
când zori se vor trezi, 
muguri se-adapă, 
iubirea-n faima ... noi 
cărare. 

Suntem o vreme, poate un nesomn, 
un cântec, vânt sau poate amânare, 
surâsuri ce-s

Un cer 


Un cer senin să fie al tău, 
doar de lumină 
străbătut, 
o zare de visări, 
nu hău, 
ce-şi cată loc, nemaivăzut . 

Să fii o vreme ce ne scapă, 
când iarba-i doruri, 
rădăcini, 
un zbucium, zorii cei ce crapă, 
un vis, pe văi şi-n mărăcini ! 

Să fii iubir

Eu, muritor ... 


Eu... muritor, tu, al meu înger, 
ai zestea aripi, flori pe chip, 
un veac trăit, acum îl sanger, 
fereastra doar ... 
mi-e de nisip. 

Eşti ziua mea, cea mai frumosă, 
de aceea poartă 
al tău nume, 
durere, lacrimă şi casă, 
o lume, peste altă

Învaţă 



Învaţă de la păsări călătoare, 
căldura o găseşti urmând poteci, 
ca vis iubirii, dorul de vâltoare, 
să fiu acol' ... 
mereu pe unde treci. 

Să-ţi fiu şi ploaie-n vremea ta senină, 
câmpia lungă, focul ce se-aprinde, 
o gură însetată, 
cana plină, 
un

Când ... 


Când alte mâini, alte veşminte, 
îmbracă cerul peste o poartă, 
mai tremuri încă, 
în aminte, 
pământul ... învârtirea-i soartă. 

Lumina lui este curată, 
sub poduri, poate vreo secundă, 
a încremenit un timp 
la poartă 
şi -acum cu doruri 
ne inundă.

Când ... 


Când alte mâini, alte veşminte, 
îmbracă cerul peste o poartă, 
mai tremuri încă, 
în aminte, 
pământul ... învârtirea-i soartă. 

Lumina lui este curată, 
sub poduri, poate vreo secundă, 
a încremenit un timp 
la poartă 
şi -acum cu doruri 
ne inundă.

Cuvintele 


Cuvintele au secat pe marginea fântânii, 
în muguri am răspunsuri şi griji, 
dar înnodate, 
flămânde ploi în mine, 
trudesc în dor luminii, 
iubirea doar o am ... obezi, 
ce-s înnodate. 

Eram cândva lumina, ce atârna 
şiraguri, 
şi vântul însetat er

Stare 


Suntem o toamnă ce-a căzut în rotunjimea 
umbrei, 
doar depărtarea noastră e deplină, 
în nopţi de joacă, ne-au rămas 
şi vise, 
suntem o toamnă, clipa ei 
divină. 

Suntem o toamnă de lumini ce îmbie, 
la aerul crescut în taina ta, 
am atârnat sărutul c

Tu  violeta  de amor

Es una cosa

Que vuelve en sí:

Sencillamente caprichosa,

A tomar el embate

Con los vinos!

Y lleva una alta cruz

En alto velo.

Tú presencia de cruz:

De luz abierta

Con el pincel amado

En el arribo divino,

Sin pensar en algo dicho,

Sino sajado

Lasă-mă Doamne, să te privesc în ochi,
visele mele să fie una cu ale iubirii,
sufletul să-şi aibă rădăcinile-n inimă,
sângele luminos şi nervii să urce-n blândeţe.

Voi săruta lemnul ca pe o taină
ce primeşte-n el ruga şi chipul tău,
tot ce pot să spun

Doar noi ...

Doar noi am mai rămas, iubito, vii
tu dormi, eu nu te-ascult,
nu te aud,
aud doar visul
pe care-l plângi,
cu lacrimile mele.

Păstrează ploaia lângă
cercul galben,
în bătaia inimii şi în trupul meu,
zarea ta, norocul ... scara,
dar se revo

Dimineaţă, la cafea, printre rotocoale de fum albastru

şi crengi, ramuri de copac care despicau înaltul de parcă

ar fi fost rădăcini înfipte în nori, o ploaie scurtă şi aer rece

pătrundeau pământul.

Mi-am spălat picioarele alergate pe străzile nopţii

Scrisoarea a CLXXXIII-a 
(GV)

Nu uita, voi fi mereu lângă tine. Voi fi în cerul de deasupra capului tău, în aerul tău pe care îl respiri şi în fiecare vorbă pe care o rosteşti sau o taci. Va trebui doar să mă cauţi, nu doar în limbajul cuvintelor ci

 Cerneala s-a uscat în călimară

 Și râuri de metafore-au secat,

 Iar gându-acesta parcă mă doboară,

 Să îți scriu cât te iubesc eu am uitat.

 Din vocea mea un cântec de iubire

 Este oglindirea unui strigăt mut,

 Iar gându-acesta e-a vieții amăgire, 

 Să îț

colind de anul nou

să colind

cu inima mea,

făcută sorcovă

din flori de cuvinte,

ca un crez,

să vă urez,

acum pe ger

şi pe zăpadă,

cu braţele-mi spadă,

făcute cer,

LINIŞTE ALBĂ,

cu steluţe

bătute-n salbă,

ave, ave, la mulţi ani,

sânul plin de gologani,

la masă

să aveţ

Pentru Gellu Naum 

muezinul zbura împreună cu noi 
şi striga în microfon: rugaţi-vă ! 
sunt în delir şi îşi ducea mâna la frunte 
îngeri orbi mă purtau peste case 
vedeam prin ochelari infernul din ceaţă 
în haremuri se dansau dezmăţuri 
femeile de ceară se

Se scurge toamna pe pământ

Odată cu argint de lună,

Cu ropotul de vânt și ploi

Ce-n stropi grăbiți și mulți se-adună.

Șuvoaie reci de ape vii

Ce-n noapte șopotesc cucernic

Se scurge toamna peste noi

Și noi dormim în somn vremelnic.

Se scurge toamna-n noap

Dacă zorii 

(GV)

Dacă zorii s-ar deschide spre cuprindere, 
copacii mei şi-ar caii un dor nespus, 
şi-ar închina mirarea şi tăcerea, 
şi-ar dărui, lumina ... 
la apus. 

Am fi un cântec, freamăt de iubire, 
genunchii albi, ce au căzut 
în rugă, 
să izvorâm de-a

Pentru că lumea a fost făcută într-o anumită ordine,
ea există prin propria reproducere-n dezordine,
cerul şi pământul îi deschid porţile
sufletul il pune la încercare şi intră
totul se întâmplă între viaţă şi moarte.

În afara noastră este un alt univ