Blog

Scrisoarea a CLXXIII-a 
(GV)

Desprinde-mi valul tău de pe umeri şi lasă-mă să îţi fiu sărbătoare, să pot să trec de hotare, să mă joc de-a zborul şi să nu îl tem ! Vreau, vreau să dăruiesc lumină să îţi fiu şicărare şi în ea să mă rătăcesc, să nu fi

Scrisoarea a CLXXII-a
 (GV)

Ne vom îmbrăţişa ca şi cum niciodată nu ai fost lumea mea care mă doare.
Eu, eu sunt un gând mai vechi, poate un drum care azi pare tăciune, un joc de-a zborul, ca să uit cine sunt, peste trăiri trăite, când visul din corăb

Când dispare 
(GV)

Când dispare un vis, cuvintele-s patimi, 
nici ploi nu mai cad din cerul meu sfânt, 
izvorul mi-e cântec, dar scurgerea lacrimi, 
rătăcind albe văi, liniştit pe pământ. 

Ai zidit visătorul, nici nu ştii oareunde, 
lăutarul, soborul, visăr

Scrisoarea a CLXXI-a 
(GV)

Îmi vine a râde de mine, chiar zâmbesc uneori timpului de sihăstrie, în care spun că nu voi spune nimănui, de umbra de vis, de tine, care îmi eşti Pământul. Am spus Pământul şi nu lumea, pentru că tu eşti mai mult de atât,

Au secat ...
(GV)

Au secat fântâni, iubito, marginea,
iubirea ...ceasul,
frunza ce-n tăceri aşteaptă, porţile
cu mângâiere,
visul de lumini, popasul
şi lăuta adormită ... au rămas
doar o părere.

Au secat cuvinte-n rând,
când lumini ne văd şi mo

LUNĂ PLINĂ DE CRĂCIUN ( rondel )

Lună Plină eşti divină,
de Crăciun te-ai rotunjit
şi-ţi stă bine dodolină,
parcă-i fi pentru-mpeţit.

Am simţit zapada vie şi norocoasă
cum se întinde ca o mare de pulbere,
ochii mei o îmbracă-n relief deluros,
o mângâie pe fulgii zdrenţuiţi
şi ţese-n copaci magia îngerilor de vată
care se joacă cu formele frigului.

Urmăresc aştrii cum se adapă din ap

Adoarme universul, se scutură perdeaua,

Pe cerul fără vârstă, de nori cu frunți cutate,

Cu grația-i divină, domol, dansează neaua,

Adusă de-anotimpul cu pletele-i buclate.

Stăpână peste ghețuri, alunecă agale,

Își poartă senectutea pe umerii-i, cu fală,

A

Scrisoarea a CLXVIII-a 


Mi-eşti cântecul pe care îl păstrezi şi nu mă dai din tine, ca eu să te învăţ doar cu umbra pe de rost fără să îmi neg timpul vieţii risipit, tăcând depărtări şi neatingeri. Eştifărâma mea de speranţă, cea înfiptă într-un gol c

Scrisoarea CLXVII-a

Eu ... eu seamăn cu tine şi cu ploaia deodată. 
Când dorul toarce pe degete cerul, iubirea ne intră vânt în suflet transformându-ne viaţa, seninul. Ochii ne devin înalţi ca stânca, gâste de gând ni se aşează pe frunze sfidând înpace

http://en.calameo.com/read/00107378756cbce4ae88f

25 de Autori scriu impreuna

DE MOŞ CRĂCIUN

Ninge -n noaptea asta cu amintiri din copilărie,
de atunci au trecut multe ierni, dar emoţia-i vie,
printre fulgii de-argint o umbră se joacă zglobie,
toate-au rămas azi doar trecut, dor şi nostalgie.

Aud ca prin vis colindătorii îi simt în

MOȘ CRĂCIUN ȘI MOȘ GERILĂ
*
În timpul de dinainte,
Din mărinimie... milă...,
Deși eram copil cuminte,
La noi, mai rar, sosea Gerilă.
*
Venea c-un sac cârpit în spate,
Iar noi îl așteptam în frig
Până târziu, în miez de noapte,
Pentr-o bomboană... un

Tuturor, Crăciun cu bucurie!

Mamă, mâine e Crăciunul !
*
Mamă, mâine e Crăciunul!
Toți se-ntorc la a lor vatră,
Doar la noi nu e niciunul!
E pus lacătul la poartă.
*
Casa e înstrăinată
De neamuri pe trei parale.
De-ar fi fost o Lege dată,
N-ar mai fi atâta jale.
*
Am rămas singur în luptă.